duminică, 12 februarie 2012

Prima lectie

Orice incercare ti-ar asterne viata la picioare, draga prietene, aminteste-ti mereu ca viata nu s-a sfarsit. Ea nu merge decat intr-o directie, inainte. Chiar daca simti ca e sfarsitul, ca totul e pierdut, mereu trebuie sa fii constient ca ai un “contract cu umanitatea”. Ca in jurul tau sunt oameni carora le pasa si care sunt alaturi de tine, care merita mai mult decat “mizeria” ta. A-ti plange de mila nu ajuta pe nimeni, nici macar pe tine. Lasa-ti gandurile deoparte, regaseste-te si paseste inainte. Ridica-ti privirea, chiar daca e obosita si inlacrimata. Asta este viata. Mereu trecem prin incarcari, mereu trebuie sa depasim obstacole, daca nu ar fi asa, nu am putea s-o mai numim viata. Ridica-ti privirea, casca ochii la ceea ce este in jurul tau. Oamenii frumosi nu s-au schimbat, poate i-ai indepartat prea mult, doar. Florile vor inflori mereu la fel, copacii vor inverzi din nou in prag de primavera, mireasma ierbii verzi este aceeasi. Cerul e la fel de frumos cand e senin sau la fel de misterios cand e innorat. Singurul lucru care s-a schimbat esti tu.

Viata e plina de incercari, de obstacole pentru fiecare dintre noi, in mod egal. Important este ce anume invatam din ele. Nu te lasa prada emotiilor si sentimentelor negative. Ele nu vor face nimic altceva decat sa te consume. Sa consume tot ceea ce este frumos in tine, iar cand acea parte a sufletului tau va fi mistuita de regrete si griji, abia atunci cand nu mai ai nimic frumos de oferit, abia atunci poti spune ca totul s-a sfarsit. Frumosul din noi nu piere niciodata, tine minte asta.

Priveste la tot ceea ce s-a intamplat si hraneste-ti sufletul cu tot ceea ce a fost frumos, indifferent cat de infima ar fi partea aceea sau cat de greu ti-ar fi. Tot ceea ce ai de daruit este sufletul tau in tot ceea ce intreprinzi.

Un prieten bun mi-a spus asa : “nu uita, de cele mai multe ori, cel mai frumos cadou este cel neasteptat, la un moment neasteptat, si niciodata el nu va fi impachetat in hartie colorata, lucioasa sau cu fundite.”

Ori de cate ori ai avut senzatia ca viata te-a doborat, ai pasit inainte si ai depasit obstacole ce pareau imposibile, dar nu-i asa ca de fiecare data ceva mult mai frumos s-a ivit in calea ta? Nu-i asa ca te-ai bucurat si mai mult? Ca ai fost si mai fericit?

Exista momente in care avem senzatia ca deziluzia este tot ceea ce ni se intampla noua, ca individ, in parte, dar cati dintre noi avem curajul sa ne uitam in oglinda si sa ne analizam in acele momente? Cati dintre noi realizam ca noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce ni se intampla in viata?

O sa vii si-o sa-mi spui: “dar el/ea a gresit! El/ea te-a dezamagit!”

Nu este catusi de putin adevarat. Tu esti singurul responsabil pentru viata ta si atata timp cat astepti ca acel cineva de langa tine sa te implineasca, sa te identifice, vei fi vesnic deziluzionat.
Asuma-ti responsabilitatea pentru tot ceea ce simti. Sentimentele sunt controlate de propriile ganduri, iar gandurile nu ti le poate controla nimeni altcineva decat tu.

Ai fost dezamagit pentru ca in loc sa privesti realitatea ta si a celeilalte personane, ai ales sa te lasi coplesit de ceea ce te-a facut sa te simti mai comfortabil.

Imi vei spune ca aste e iubirea. Ca iubirea te orbeste.

Sunt dispusa sa te contrazic si sa iti amintesc ca doar tu iti poti controla sentimentele. Sa-ti amintesc ca atunci cand te lasi invaluit in ceea ce te face comfortabil, automat semnezi un contract prin care devii de accord cu posibilitatea deceptiei.
Atunci cand te indragostesti tinzi sa-i atribui persoanei in cauza, perfectiunea pe care tu ti-o doresti. Perfectiunea care te face pe tine sa te simti bine. Refuzi identitatea adevarata a persoanei de langa tine si iti creezi o iluzie in care traiesti. Refuzi propria identitate, propria realitate.

Ulterior  aceasta stare euforica ce ti-o autoinduci, incepe sa paleasca. Trezirea la realitate are loc atunci cand incepi sa vezi ca persoana de langa tine nu te mai face fericit. Nu persoana de langa tine trebuie sa te faca fericit, tu trebuie sa fii fericirea ta. Tu trebuie sa te iubesti pe tine insuti, sa-ti iubesti propria realitate, sa-ti controlezi gandurile.
Cati dintre noi accepta si inteleg acele consecinte atunci cand ne lasam coplesiti de ceea ce ne este comfortabil?
E poate o analiza mult prea “cruda” a lucrurilor, dar consider ca acesta este singurul motiv al deceptiilor noastre.
Iar ca sa ajungem sa facem lucrurile mai bune pentru noi, va trebui sa invatam sa privim in noi, sa fim dispusi sa facem schimbarile necesare pentru a fi mai buni cu noi insine. Pentru a ne iubi pe noi insine.
Cum facem asta? Nu e complicat deloc, e doar greu la inceput, dar orice cursa incepe cu primul pas.

Trebuie sa intelegem ca noi si numai noi putem sa ne implinim pe noi insine si nimeni altcineva.