Amintiri din copilarie....

E frig... e urat. Maine merg la servici... Cate rate mai am? Am platit telefonul? Dar internetul? Ce mai e prin frigider.... Offf... iar tre' sa merg la piata...

Imi amintesc ce bine era cand eram copil si toate astea nu aveau nici cel mai vag sens pentru mine. Nu stiam. Nu simteam. Nu iubeam decat soarele si iarba verde, copacii si jocurile. Iubeam sa ne jucam “de-a v-ati ascunselea” si mereu gaseam un fraier de care sa fugim, sa nu ne gaseasca. Sa tina pana se plictisea si pleaca acasa. Tin minte si acum cum ne chinuiam sa ne cocotam pe garajul vecinului din blocul 4. Sa ne suparam vecinii. Sa tragem cu pastia in ciorile ce-si faceau cuib in pinul de langa geamurile noastre. Nu exista zi, in care administratorul blocului nu venea la usile noastre sa ne informeze formal parintii despre pagubele produse. Noi… dadeam vina cand pe unul, cand pe altul si parca ca prin miracol mereu scapam nepedepsiti. Iar atunci cand eram pedepsiti, aveam semnale si ne distram copios pe geamuri, printre grilaje sau pereti. O bataie insemna ca am ramas singuri, doua batai grave cu pumnii in peretele camerei era chemarea la geam. Asa, atunci, puneam la cale urmatorul plan de terorizare al vecinilor, varstnici de cele mai multe ori. O si, cate si mai cate nu faceam. Fugeam din parcul din fata blocului pe dealuri la furat de porumb sau capsuni, sau orice altceva. Apoi aprindeam focul pe malul Birzavei, sub podul de liceul Sportiv, si ne bucuram de recolta…

Pana noaptea tarziu rontaiam seminte pe bancile din fata blocului si jucam “Flori, filme, fete sau baieti” . Camil, vecinul meu de usa, cu doi ani mai mic decat mine si pe care il sicanam mereu spunandu-I “Camila paroasa” sau “Gamila”. Apoi, la parter era Sergiu, grasu’. Obosea mai repede ca nimeni altul. Maica-sii ii spuneam “Laptareasa”, din pricina sanilor prea mari si lasati. In scara 2, statea doar Septimiu, care niciodata nu se juca cu noi, mereu invata si Suzi, fata unor unguri care ne alungau mereu ca facem galagie, cu toate ca geamurile lor erau in spatele blocului. La scara 3 locuia Marcus, cel pe care mereu in bagam in belele si-l chinuiam. In blocul de langa, fratii Iorga, Cristi si Adi, sau Stan si Bran. In aceeasi scara Flavius, zis Tzuca, pe care il sicaiam mereu, ca aveam o capra cu acelasi nume. Iar in blocul de langa Bebe si Raul. Gasca de vagabonzi, ai cartierului ( care consta de fapt si de drept, in 4 blocuri)... Mai chinuiam un caine, o pisica sau o pasare sau orice altceva ne cadea in maini...
Mestecam faimoasa guma TURBO pentru abtibildele din ea, dar nu una... nu nu... Toti banutii nostrii de buzunar erau in gumele alea si mai mult de-atat, mancam cate 3-4 odata, de-ajungeam acasa cu dureri de falci. Cine avea cele mai multe, care avea dubluri, care le schimba si pe ce.... Ehe... Ce vremuri...

Stau infofolita in patura, ascult muzica si beau o cana de ceai. Afara, vreo 3 grade. Pustiu. Pe vremea asta... acum ceva ani ne faceam planuri pentru "Revelionul din Uscatarie" editia X sau Y. Cine vine si ce sucuri cumparam. Mai bagam pe sub maneci cate un pachet de tigari si o sticla de lichior TANITA de ciocolata.... pe care o beam cu dopul sa nu se consume.... Cine vine cu muzica, cine palmeaza berea... Ala vine ca aduce tigari, ala nu ca e atarnache si ne da in gat la parinti... si uite-asa. Ce treaba si ce griji aveam...
Acum, suntem fiecare incotro...

Acum ascult soul, blues, jazz... rock... atunci era bine daca reuseam sa fur o caseta mai de Doamne-ajuta de pe la tata... care sa aiba vreo 2-3 bluzuri d'alea... de dansam ca niste pinguini si vai ce mai emotii daca se mai scapa cate un pupic. In rest... Genius, Animal X, 3SE si orice mai gaseam in vremea aia... Mai lua cate unu d-acasa, la mare risc, cate o caseta cu Modern Talking, sau Michael Jackson, dansam toata noaptea... (insemnand 3 dimineata maxim, mai mult nu se incumenta niciun parinte sa ne lase).... Acum nu mai stim unde sa ne spargem in basini, in ce fite de cluburi, cu ce toale, mai de firma ca alea de anu trecut... alta masina... manichiura la moda, MUSAI! Sa fie PARTY, cu Dj cunoscut domn'le ca altfel, nu se mai dixtreaza lumea... Iar la 4 dimineata, toti sunt beti si afumati si danseaza pe manele... Come on! Si nu mai e Tanita, e Jack... Nu mai e Rubby Bubble... e cel putin Asti Martini... De parca vreunu din terminatii astia ar stii ce bea... In fine...

Copilarie, dulce copilarie.... Mi-e dor de ea! De casa! De vecinii terorizati cu pretentii ca ai lor plozi sunt mai cuminti... de baba Vela de la blocul 1 si Demeni de la scara 2... Ca doar de ei ne amuzam cel mai tare. Ma intreb... o mai fi nucul de la scara 2 in care ne-a tinut Demeni o zi intreaga?.... scuturand de el de parca ar fi asteptat sa fie nucile coapte sau sa cadem noi, in loc de nuci....

E greu...

Stim cu totii ca viata e infecta. Te ridica intr-o zi si te bucura de orice, iti spui "azi e ziua cand toate imi merg ca unse". Maine, te vei pune in pat si vei spune "a fost cea mai grea si mai urata zi!" si totusi, cui ii pasa?
Ii pasa celui de langa tine, poate. Prietenului/prietenei. Mamei, tatei.
Stiu un singur lucru, si Doamne!, bine-a mai spus-o : "Zambeste! Maine va fi mai rau!"


Si cu toate astea, toti suntem niste luptatori. Indifrent de magnitudinea problemelor noastre, luptam. Luptam cu viata, cu oamenii de langa noi, cu noi insine, zi de zi.

Pepita.... cauta stapan(a)

Pepita, astepta pe scara blocului, o usa care sa o primeasca la caldura si cineva care sa-i ofere o pelicula de laptic si multa afectiune... Mi-a intrat in casa intr-o noapte tarzie, cand obosita de la servici, nu am mai bagat in seama detaliile...

Din pacate nu o pot pastra, nu am nici timp nici spatiul necesar pentru a ma ingriji de ea. Caut pe cineva care sa-i ofere un dram de dragoste. Nu are mai mult de o luna, e cuminte, toarce mult si e invatata sa-si faca nevoile la nisip. Mananca orice.

Folk Maraton...

A fost 30 septembrie. A fost Sala Palatului. A fost Folk Maraton 2009.

Asteptam acest eveniment inca din vara, cand strazile Bucurestiului erau impanzite cu afise. Nu mare mi-a fost surpriza sa vad Sala Palatului plina. Se pare ca pana si roboteii acestia ce populeaza "Orasul Gri", au lasat grijile si lupta lor de zi cu zi deoparte, pentru a retrai muzica.

Multi au venit din pura curiozitate, pentru prima data, altii insa... sunt aici de o vesnicie. Le citesti versurile cantecelor pe buze... Nu exista vreunul sa nu-l cunoasca, sa nu-l fredoneze...

Liniste! Se canta! Apoi furtuna de aplauze... Ti-e imposibil sa ramai neinduplecat. Artistul a convins din nou. Si-a spus sufletul... si-a implinit inca o data menirea.

Nicu Alifantis, Mircea Baniciu & Vlady Cnejevici, Emeric Set, Marius Batu, Zoia Alecu, Maria Gheorghiu, Doru Stanculescu si cati altii....

Am trait din nou... Am ras si am lacrimat. Am ascultat, am cantat si m-am bucurat de ceea ce acesti oameni ne ofera. Din pacate, inca prea multi sunt atat de saraci cu duhul...

Mandrie...

Cu melancolie in suflet, imi amintesc plaja Vamii din aceasta vara... Marea de oameni ce s-au adunat pentru Festivalul Florian Pitis, FOLK YOU 2009....
Revizualizez ceea ce mi-a miscat faptura, atunci, acolo...

Din cate am auzit eu... 20.000 de suflete au venit anul acesta pentru a trai acest eveniment. Din fericire am fost printre ei si va spun cu mana pe inima, ca in toata viata mea, cel putin pana acum, nu m-am simtit mai mandra. Mandra pentru ca romanul inca stie sa aprecieze calitatea... Mandra pentru ca, inca, avem artisti si oameni spirituali, nu doar cocalari si manelisti... Mandra de Maria, care a bravat in marea incercare de a tine marea de oameni prezenta... Mandra ca am cunoscut oameni ce m-au imbogatit sufleteste... Oameni ce-mi lumineaza zilele ploioase prin muzica lor, prin ceea ce fac sau ceea ce sunt.





Sunt mandra ca pana si marea a amutit atunci cand chitarele s-au armonizat perfect cu vocile... Am auzit emotiile celor din scena... Emotiile publicului cand Marius a urcat pe scena si a prezentat supriza ultimei seri... IRIS. Marea de oameni a fost extaz!