vineri, 2 decembrie 2011

Ziua Nationala

"Tie, popor ingrat, nu-ti va ramane nici cenusa mea." - Ion Antonescu


A fost 1 decembrie... A fost "Ziua nationala a Romaniei"...
Mergand ieri pe strada, m-am surprins intrebandu-ma.... Unde este Romania?
Da, tricolorul flutura la oglinzile autobuzelor... Parada, fanfara... o mana de oameni pe strazi.... Cat timp a trecut de cand am vazut un om bucuros pentru aceasta zi... Cred ca asta se intampla cand eram copil... Imediat dupa Revoltia din '89... Oameni mandri sa-si poarte tricolorul. Oamenri mandri sa-si cante imnul!
E trist... E atat de trist sa-ti vezi tara calcata in picioare. E si mai trist insa, sa-ti fie tara calcata in picioare, chiar de cei care ar trebui sa-si iubeasca patria! E trist sa-ti fie rusine sa spui tare si raspicat: SUNT ROMAN! E trist sa viezi cum cineva incearca sa-ti spuna o poveste a unui om, a unui patriot, iar tie, draga romanule, sa nu iti pese catusi de putin. Iar ca si cand nepasarea n-ar fi destul de dureroasa, trebuie sa adaugi si putina nesimtire (ei bine,ceva mai multa - ca noi niciodata nu ne multumim cu putin),  ceva lipsa de respect (fata de tine in primul rand), aroganta si evident ignoranta, toate invaluite in vasta ta incultura, egoism si ura. Asadar : "Desteapta-te romane!"
Daca acum sute de ani, altii se luptau sa uneasca tarile romanesti, duceau razboaie sa pastreze aceasta tara pentru poporul ei, incercand sa-i pastreze traditiile, acum.... pe toate colturile strazilor se duce batalia romanului cu noua "mancare nationala" - SHAORMA.
Cu totii ne plangem ca traiul in Romania e greu. Ca romanul fura, hartuieste, jigneste, uraste, minte... dar niciunul din noi nu face nimic. Nu ne pasa. Nu ne mai pasa decat de noi. Noi sa fim sanatosi, ce ma doare pe mine ca X i-a furat portofelul doamnei de langa mine, in autobuz, atata timp cat nu e al meu? Eu de ce sa fac ceva, daca nimeni altcineva nu face?... Eu de ce n-as putea sa mint si sa fur, daca toti ceilalti o fac?
"Desteapta-te romane!" si scutura-te de mentalitatea : EU si doar EU contez.
E vina ta, draga romanule, ca tara asta e asa cum este. E vina ta, draga romanule, ca ti-e rusine sa spui SUNT ROMAN!... E vina ta, draga romanule, ca esti incapabil sa le dovedesti acelora care te judeca, ca esti altfel, ca esti OM, ca poti fi bun, ca poti fi ONEST! E vina ta, draga romanule, ca lumea ne vede asa cum, din pacate, suntem! E vina ta, draga romanule, ca traim intr-o "societate" subreda.

"Persoanele nu conteaza, conteaza doar ceea ce ele reprezinta." - Ion Antonescu






Candva, exista un vis: ROMANIA si poporul roman unit!
Candva, exista un vis : MANDRIA DE A FI ROMAN!!!

Eu visez la ziua in care romanul isi va CUNOASTE si RECUNOASTE istoria! Visez la ziua in care romanul va inceta sa fie un adevarat IPOCRIT!

"Desteapta-te romane!", cunoaste-ti trecutul apoi aspira la viitor! Accepta-ti trecutul si INVATA din el!





joi, 7 iulie 2011

Ramas Bun.

Asa cum cu totii o stim, viata nu e tocmai asa cum ne dorim noi, cel putin nu intotdeauna... De multe ori cand ai senzatia ca lucrurile in sfarsit se aseaza... Ceva se intampla. Suntem nimic altceva decat gladiatori in arena vietii. Un Colosseum magnific in care trebuie sa ne invingem in primul rand, proprii demoni. Un Colosseum in care frica trebuie cucerita. Nu alegem sa ne nastem, dar odata ce acest lucru se intampla, invatam sa luptam. Pentru a dobandi insa puterea de a supravietui in aceasta arena, trebuie mai intai sa acceptam ideea mortii. Asta este singurul lucru pe care, vrem sau nu, trebuie sa il facem, cu totii. Restul este doar o chestiune de alegere. Etic ar fi sa fim atenti la alegerile noastre, sa ne faca atat noua, bine, dar si celor din jurul nostru. Fundamentele unei societati, desigur.

Vrem nu vrem, trebuie sa acceptam ca asa cum viata ne zambeste si ne da oportunitatea de a respira in aceasta lume, exista un final. Noi, prin alegerile pe care le facem de-a lungul acestei batalii pentru supravietuire, decidem cum va fi finalul. Vom pleca in sunet de aplauze? La urma urmei, suntem doar gladiatori in arena vietii.

"Moartea ne zambeste tuturor. Tot ceea ce un om poate sa faca... e sa zambeasca inapoi."

Un om a zambit. Poate nu a fost cel mai iscusit luptator, poate nu a plecat in sunetul aplauzelor multimii... dar este un om caruia i-am vazut chipul. Pentru mine e doar tristete... Pentru Maria si toti cei care l-au iubit... e mai mult decat durere. E un gol. Si nimic pe lumea asta nu va putea inlocui vreodata un parinte. Un tata. Eu imi iau ramas-bun, in speranta ca acolo unde a plecat, va da dovada de mai mult curaj...

Maria... a avut un tata. Acum... il conduce pe ultimul drum. Lupta lui a luat sfarsit. A ei, abia incepe. Are nevoie de ganduri bune si aplauzele noastre, pentru a stii ca lupta ei e una frumoasa.

Gladiatori... Va salut!

miercuri, 23 martie 2011

CURCUBEU


In sfarsit putem spune ca a venit Primavara. Soarele straluceste si ne invaluie asa cum o face si vocea Mariei atunci cand se ridica in cautarea unui nou "CURCUBEU".
A fost o iarna grea, cu multe peripetii si necazuri, insa odata cu Soarele, parca totul pare mai simplu, mai frumos... Asadar, va astept sa ne bucuram de muzica MARIEI GHEORGHIU, sa avem o seara de vis. Dupa o operatie dificila si o recuperare destul de grea, Maria revine alaturi de Radu Gratianu pe scena.
Un nou concert din seria "CURCUBEU" ne asteapta.

MARTI, 29 Martie incepand cu ora 20:30, noi va asteptam in MOJO MUSIC CLUB - Str. Gabroveni nr.14

Nu ratati o seara de primavara, intr-o companie placuta si cu multa muzica buna! Va astept.

Pentru REZERVARI : 0760 263 496
Pret bilet : 15 ron

duminică, 13 martie 2011

Tatuajele mele... De ce?



Pentru ca m-am saturat ca toata lumea sa ma intrebe ce e cu tatuajul meu… Pentru ca m-am plictisit sa dau tuturor aceleasi explicatii… Le voi pune aici, in speranta ca nu va mai trebui decat sa vizionati un link, iar voi puteti da un share.
De ce am ales sa-mi desenez o partitura cu un Curcubeu deasupra… Pentru cei care ma cunosc, cred ca este destul de simplu sa-si dea seama. Maria Gheorghiu – cantautoare folk – Joan Baez a scenei romanesti, asa cum au numit-o francezii, pe langa artista desavarsita si sensibila, mai este si mama. Da, mama mea.

1. Pisica

Imi aduc aminte ca atunci cand mi-am facut primul tatuaj, prima persoana pe care am sunat-o a fost chiar mama… Replica ei de la capatul firului – “Aaah… am crezut ca o sa-ti treaca nebunia asta!” nu m-a descurajat prea tare. Iubesc arta, iar acest desen pe piele, sau sub piele, este una destul de greu de inteles de multi. Multa lume ma intreaba :”N-o sa-ti para rau, mai tarziu?”… Nu! De ce? In primul rand pentru ca inainte de a face acest pas, m-am intrebat ce ma reprezinta cu adevarat, ce-mi place cu adevarat – acel ceva care va ramane pe pielea mea pentru destul de mult timp. Primul tatuaj a fost o pisica, initial imi doream sa o port pe BASTET – zeita egipteana.
In mitologia egipteana, Bastet a fost zeita lunii si a fecunditatii, ocrotitoarea femeilor gravide,si zeita felinelor ,reprezentata fie într-o formă hieratica, de femeie cu cap de leoaica, fie popular, ca o femeie cu cap de pisica, sau numai ca un cap de pisica.
Bastet a fost sora lui Ra, uneori considerata si sotia acestuia, alteori, fiica lui. În unele variante este considerată sora zeitei Isis. Bastet mai era si zeita ocrotitoare a pisicilor. În Valea Regilor s-au gasit mii de mumii de pisici, dar arheologii nu le-au dat importanta. În Egiptul Antic, oricine ucidea o pisica, primea pedeapsa capitala.
Potrivit zodiaclui egiptean, Bastet este semnul sub care am fost nascuta.
In Egiptul antic pisicile erau adorate ca animale sacre - mama sau creatorul. Bastet era zeita egipteana a pisicilor, femeilor si copiilor. Pisica, cu afinitatea sa catre oameni, reprezinta simbolul lumii paranormale, oculte, o lume dominata de senzatii. Prin simpla ei prezenta magnetiza totul. Bastet reprezenta fascinatia locurilor interzise. De asemenea, era zeita rasaritului de soare. Obligatiile sale in calitate de zeita s-au schimbat odata cu trecerea anilor, fiind cunoscuta ca si zeita a dragostei, fertilitatii, nasterii, muzicii si dansului.

Venerarea sa dateaza cel putin din a doua dinastie (2890-2686 i.Hr.). La inceputuri Bastet era reprezentata cu cap de leu si a fost privita ca mama a lui Mahes, zeul cu cap de leu. In mod curent, este infatisata ca o pisica sau ca o femeie cu cap de pisica sau leu. Zeita este legata de Hathor, Sekhmet, Tefnut, Atum (tatal sau) si Mut.

Cei nascuti sub acest semn cauta echilibrul si armonia intre ei si ceilalti. Stiu cum sa-i protejeze si sa se devoteze celor iubiti uneori chiar neglijandu-si propriile interese. Devin usor anxiosi din cauza epuizarii nervoase dar se refac rapid caci au deplina incredere in fortele proprii. Poseda o puternica forta interioara si agilitate care ii ajuta sa recunoasca inamicii ascunsi si sa-i invinga. Au un mare succes la reprezentantii sexului opus datorita felului sau de a fi, cand misterios, cand de o sinceritate dezarmanta.
Telul meu in viata: familia si caminul. Voi ocrooti si iubi pisicile. Replica mamei la vederea pisicutei mele…”Vreau si eu!”

2. Partitura "Curcubeu"-ului



Cum stiu ca nu este genul care ar face un asemea pas, am inceput sa ma gandesc ca vreau un tatuaj special pentru mama. Mi-au venit si trecut o gramada de idei… De la “Mierla fara folos” pana la “Floare de vartej”…
Eram intr-o seara in Amsterdam Caffe, la un asa zis “concert de clubbing”… Jack, iubitul meu p-atunci canta la percutii alaturi de un chitarist si saxofonist. Saxofonul a fost inttdeauna unul din instrumentele care mi-au placut cel mai mult, chiar si acum, cu mare placere privesc si ascult… Nu retin exact ce bausem, nu mult oricum, dar aveam senzatia ca vad note… Asa m-am gandit ca urmatorul meu tatuaj va fi unul legat de muzica. Cel pentru mama, bineinteles… Si-uite asa au inceput cautarile…
Am ajuns la concluzia “Curcubeu”-lui dupa ce am citit un articol despre Maria, spunand ca acest album este implinirea ei, atat pe plan profesional cat si emotional. Si asa l-am rugat pe Radu Gratianu sa-mi scoata partitura refrenului, fara stirea ei. Avea sa fie o surpriza. Si ce surpriza a mai fost…
Dupa cateva ore de sfatuit cu Sergiu, am reusit sa-i dau un sens acelui sir de note muzicale, sau mai bine zis o forma. Bun… Desenul era gata, urma aparatul. Zis si facut. Au urmat apoi minute luuungi de o durere ciudata, de arsura. E o senzatie unica si destul de greu de crezut ca o mai poti intalni in alte conditii. Dupa ce “bazaitoarea” artistului s-a oprit si am privit pentru prima oara “capodopera” am realizat ca nu voi rezista o saptamana intreaga, pana cand avea sa fie Pastele, adica momentul dezvaluirii cadoului de iepuras.



Asa ca, am pornit cu mama prin magazinul Unirea in cautarea cadourilor pentru cei dragi nostri. Nu m-am putut abtine, asa ca am intrebat-o :
-Tu ai facut totusi scoala de muzica… Stii sa citesti o partitura, nu?
-Normal, de ce?
Acela avea sa fie momentul cheie… Clipa in care “Curcubeul” meu avea sa prinda glas si de ce nu… suflet!
Mi-am dezvalui umarul si am spus:
-Atunci, canta asta! Ardeam de nerabdare sa-i vad expresia fetei, cand avea sa realizeze ce canta…
Iar asteptarile nu mi-au fost catusi de putin dezamagite. Singurul lucru pe care mi l-as fi dorit ar fi fost ca cineva sa imortalizeze acel moment, macar intr-o fotografie. Chiar si amintirea acelei expresii e “priceless”.

3. Fluturele

Datorita vietii scurte a fluturilor , anticii ii vedeau ca pe niste simboluri ai efemerului.Frumusetea fizica si zborul din floare in floare in cautarea nectarului, a transformat fluturele intr-o reprezentare a celor mai instabile si mai superficiale trasaturi ale sufletului omenesc.
In mitologia greaca, Psyche era reprezentata ca avand aripi de fluture. Sufletul de zburator al fluturelui, transformarea lui din larva din cocon intr-o fiinta zburatoare, evolutia dintr-o faptura legata de pamant intr-una inaripata, constitue o metafora clasica. Pentru grecii antici, un nou suflet uman se nastea odata cu iesirea din cocon a unui nou fluture.
In diverse culturi, fluturele este un simbol al transformarii, regenerarii si zborului. In unele mitologii, sufletele celor morti erau transportate de pe pamant in ceruri de catre fluturi; in altele, sufletele reveneau pe pamant sub forma unor fluturi.
Zeitele-fluturi au aparut in diverse traditii, precum cea din Creta minoana si cea din Mexicul toltec. Unele din aceste divinitati, personificari ale unor anumiti fluturi, erau vazute ca simbolizand frumusetea, dragostea , sau spiritul celor morti. Altele, erau protectoare ale femeilor moarte in chinurile facerii sau a luptatorilor cazuti in razboaie.
Una din zeitatile-fluture din Mexicul antic era zeita razboiului si a sacrificiilor umane.
Fluturele nu este intru totul un simbol specific femeilor. Imparatul roman Augustus l-a adoptat ca simbol personal, iar preotii razboinici din poporul Populucas din Mexic foloseau fluturele ca un motiv de impodobire a platoselor pentru piept.
In Japonia, fluturele, nerabdator sa zboare dupa poposirea lunga din cocon, este un simbol al tinerelor femei. El reprezinta frumusetea si gratia abia aparute, in urma unei transformari fericite.
Americanii nativi considera fluturele o calauza in calea schimbarii.
In China, fluturele este un simbol popular al fericirii maritale si al armoniei conjugale.
Inca inainte de perioada de aur a heraldicii japoneze, fluturele a fost un simbol popular al razboinicilor si samurailor japonezi.
Fluturele era reprezentat atat pe blazonul de clan, cat si pe cel de familie, fiind, in acelasi timp, o emblema a armurii samurailor. Fluturele era preferat datorita naturii sale duale, a delicatetii si simetriei elegante, dar si a evolutiei sale transcendente dintr-o larva intr-un zburator.
Incantator, magic si inzestrat cu darul transformarii, fluturele reprezinta misterele naturii si bogatia imaginatiei umane.




Eu am inchis un capitol destul de lung, uneori frumos alteori dureros, din viata mea. Fluturele ca "renastere". Am incheiat stadiul de cocon al vietii mele. Am renascut frumoasa si increzatoare, cu mai multa pofta de viata, cu apetit imens de zbor, de libertate, de frumos, de noi orizonturi... De bucurie si joaca. Mai stiu ca fluturele este pe cat de frumos, pe atat de fragil, la fel ca un suflet.
Am fost "omida" pentru o perioada lunga de timp, am iubit, am ras, am plans, am suferit. Apoi m-am inchis, am incetat sa mai vad. Am trait in acel cocon pana cand toate lacrimile s-au scurs... Pana cand suferinta a trecut, sau cel putin am acceptat-o. Acum am aripile larg deschise, colorate si frumoase. Acum invat sa zbor, sa vad frumos, sa apreciez frumosul atat din jurul meu, cat si din mine. Oamenii de langa mine, imi sunt vantul de sub aripi, iar cei care ma iubesc, razele de Soare care ma fac sa stralucesc.
Un nou inceput.
O noua viata.