marți, 23 noiembrie 2010

Coming back....



De multe ori ma regasesc in postura in care ma intreb - unde au trecut, mai nene, ultimii 5 ani? cine sunt eu dupa ei? Cine am fost pe parcursul lor? Cine am fost inainte?

DA stiu! Vremea e de vina... A venit acel noiembrie pe care il stim cu totii... cu zilele lui intunecoase, cu ploi si burnita, si frig si ceata, si ce-o mai fi....NU neg asta.

Intr-adevar, odata cu aceste zile de noiembrie, au venit si depresiile specifice, mie, cel putin. De data asta insa, spun NU! De data asta refuz sa ma mai complac! Refuz depresia! Refuz tristetea... Le voi lua pe toate asa cum sunt.






Stiu ca toamna se numara bobocii, parca. Primavara e vremea sa te indragostesti... si ce-o mai fi pentru toate anotimpurile... Eu cred ca e mai bine sa nu tinem cont de anotimpul in care suntem si sa declaram sus si tare, sezonul iubirii, sezonul indragostelii... Sa invatam sa ne iubim mai mult pe noi insine, sa fim mai mandrii de noi, sa stim ceea ce meritam, cine suntem, incotro ne indreptam. Cu tot riscul de a deveni o narcisista, ma voi iubi pe mine mai mult ca pe oricine altcineva. Nimeni nu ma merita mai mult, decat eu!

vineri, 19 noiembrie 2010



Miercuri seara... Bantuind prin oras... Am ajuns intr-un final in club pentru darts si prieteni, cu o stare de spirit nu foarte stralucita, dar nici foarte proasta. Localul GOL, noi si ospatarii care se uitau la meci... Am jucat cateva meciuri de darts, timp in care lipsa muzicii si comentarea unui meci de fotbal m-au deprimat total. Imi spuneam ca mai bine as fi ales sa merg la un film, sau macar de-as fi ramas acasa si tot n-as fi regretat... Complet dezamagita si destul de trista, am luat-o agale spre casa, respectiv spre P-ta Romana pentru a ma agata de un taxi. Am inceput sa injur printre dinti cand am vazut cam ce taxi-uri erau in zona. Intr-un final am gasit un Speed Taxi - companie care sincer nu ma prea atrage, din cauza EVIDENT a manelistilor sau cei care se cred interesanti daca fac drifturi cu clientii... In fine, am urcat in taxi, deznadajduita cand... m-a lovit o aroma ce m-a linistit instant... Muzica ce-o auzeam din difuzoare, m-a golit efectiv de toata incarcarea mea sufleteasca.... Pana sa fii iesit macar de pe BLVD -ul Dacia, soferul ma intreaba daca ma deranjeaza muzica... l-am intrebat CINE CANTA? cu o oarecare forma de disperare in voce (acum realizez asta) si a inceput un mic dialog vis-a-vis de muzica si lumea din ziua de azi... Nu am realizat cand am ajuns acasa... De obicei, drumul cu taxi-ul mi se pare interminabil. Mi-am notat in telefon numele artistului si cu ultimele puteri am "bantuit" tot internetul pana l-am gasit. Betisoare parfumate, cateva lumanarele si acest CHRIS SPHEERIS.... si am dormit ca un prunc, fara vreo grija...
Acum din nou constat ca muzica este cea mai buna terapie pentru ORICE! Inclusiv nesimtirea cu care claxona tiganul din loganul din spatele nostru cand am ajuns in fata scarii.... murea pentru 1 minut in plus... ii crapa si neuronul ala de-l are daca nu-i dadea cu o injuratura.... Dar, din nou, muzica le spala pe toate...

Revenire....



Am lipsit ceva vreme din peisajul asta... si nu pentru ca nu as fi avut ce scrie ci pentru ca am avut o lipsa acuta de inspiratie pentru a descrie miile de experiente de care am avut parte in ultimele luni.... A trecut vara... dar am incercat totusi sa ma bucur cat de cat de ea. Am fost la mare chiar vreo 2 week-enduri.
Doream din tot sufletul sa mergem la Bike Fest Vama Veche, asa ca am facut pe dracu-n patru sa am liber in acel week-end. Am muncit 3 zile la rand, am dormit vreo 6 ore intre ele; m-am indopat cu litri intregi de cafele si energizante... Intr-un final am plecat la drum, desi habar n-aveam care e exact pozitia si mersul unui om normal... Foarte multe cunostiinte se intreaba cum pot eu sa dorm pe motor? Ei bine..., foarte simplu. Atunci cand oboseala devine o "stare de spirit", e o adevarata binecuvantare sa fii pasager...
Aaaanyway... Am pleact din Bucuresti in jur de 4 dimineata, 4 motoare... Am tras pe dreapta "autostrazii" Soarelui chiar de cateva ori. In ultimul peco, inainte de Cernavoda, ne-am ascus intr-un refugiu si... am adormit amandoi pe motoreta. Jack cu ghidonul in brate, eu pe el, cu tot cu casti, manusi si toate cele. M-am trezit doar pentru simplul motiv ca era un soare cat toate zilele iar mainile incepusera sa-mi clocoteasca in manusi. Uitandu-ma in jur, ma gandeam cam cate poze or sa apara pe net cu cei 2 nebuni ce dorm pe motoreta in peco... Cu chiu cu vai ne-am urnit si am ajuns in Eforie, la Magda, prietena mea. Planuiam sa bem o cafea, sa mancam ceva si sa o luam agale spre Vama. Ai nostrii prieteni, care nu au stat dupa somnul nostru, au sunat si ne-au indrepatat spre Mamaia, unde se campasera deja. La insistentele Magdei, am abandonat cortul si ne-am cazat intr-unul din dormitoarele ei. Fuga fuguta pe plaja sa ne bucuram de apa fiarta si jegoasa a Marii Negre. In ziua urmatoare ne-am indreptat in mod inevitabil spre Mamaia... Plaja, nori, muzica psihedelica si fite cat pot cuprinde auzul si vederea unui om...

LITORALUL ROMANESC - MAMAIA

PEISAJ DEBORDANT DE FITE PREA PUTIN JUSTIFICATE!!!!
Noile personaje:
PITZIPOANCA de MALL, incaltata in sandale Cavali (va rog) cu tocuri ori platforme de 20 de cm. Fardata pana la refuz, intolita de "n" mii de ron, isi face loc pe "usa cortului"- luat din Cora Pantelimon, la oferta - trancaneste si-l injura pe Boc si toti ai lui si Romanica noastra (FRUMOASA TARA, MARE PACAT CA-I POPULATA), in timp ce se indreapta spre asfaltul binecuvantat de gropi.
COCALARUL MACHO, "sofer" al ultimului tip de SUV, alb de preferinta, ranjeste fericit, etalandu-si coltii sub aerul conditionat de 16 grade celsius, in timp ce-si molfaie ultima bucatica de cina - A SE CITI - pate pe paine - sau ce-a ramas de la pranz...
Impreuna isi aranjeaza pentru ultima oara "look-ul" perfect de Barbie and Kelvin (care apropo - E MUUUULT MAI SLAB SI FARA BURTA SI CHELIE) si injura la unison guvernul si tarisoara asta a noastra frumoasa, pentru benzina prea scumpa si drumurile prea proaste. SUV -ul sau LIMUZINA se deplaseaza acei 500 m pana in parcarea supraaglomerata de la Bamboo sau Frateli (ori ce-o mai fi la mare MODA). Am uitat sa mentionez acei 30 km/h cu care circula, pentru a fi vazuti de lumea "buna" - A SE CITI - acei 30% de pitzi de prin cluburi care si-au permis totusi o camera la hotel, fie el si de 3 stele - ori margarete- cum vrei voi.

Ce vara de vis....

Eeee... anturajul tau e cel ce conteaza pana la urma, nu privirile jignitoare ale celorlalti...

"Poti sa-mi iei caldura si s-opresti lumina
poti sa-mi faci tot ce vrei...
Poti sa-mi iei mancarea, chiar si bautura
si toti banii de vrei...
eeeeeeeei... NU TE LUA DE EI
ASTIA-S PRIETENII MEI,,,
eeeeeeeei... de-or fi pletosi sau chei
Ai sa te lovesti la ochi
daca te iei de ei...

HORA MARE PE MOTOARE, STAU CALARE NUMAI PE 2 ROTI....




Sper ca ne-am inteles, da? :)

miercuri, 10 noiembrie 2010

Proiectul CURCUBEU continua...


Dragii mei, din nou am onoarea sa va invit la o seara cu muzica buna, poezie, cultura si prieteni, alaturi de Maria Gheorghiu, Radu Gratianu si Eusebiu Stefanescu.
"Clubul de joi", emisiunea Mariei de la Bucuresti FM, a devenit "Clubul de joi LIVE" iar transmisia se face din club ONE, incepand cu ora 22:00.

Joi, 11 noiembrie 2010, ora 21:30 se striga adunarea in Club ONE ( Str. Matei Voievod nr. 79). Maria Gheorghiu ne canta alaturi de Radu Gratianu. Eusebiu Stefanescu ne recita iar invitatii acestei editii : IOAN CRETEANU si MIRON MANEGA ne vor "vorbi" despre LIRA TRACA.

Va astept cu mare drag.


http://www.restaurantone.doodlekit.com/home
http://www.salutbucuresti.ro/planoras/

Iar pentru cei care nu vor fi alaturi de noi, ne puteti auzi pe 98,3 BUCURESTI FM.
http://www.bucurestifm.ro/

Pret bilet : 15 Lei

joi, 23 septembrie 2010

CURCUBEU



Primul din seria de concerte de promovare al noului album semnat Maria Gheorghiu e pe cale sa se intample.

Luni, 27 septembrie, ora 19:30, Club One, str Matei Voievod nr. 79

Maria Gheorghiu ne va oferi o alta seara minunata alaturi de prieteni. Cum ne-am cam obisnuit, va canta aluturi de Radu Gratianu (clape). Invitatul special al serii va fi Eusebiu Stefanescu.


Ioan Marinescu Turla si Lipscani Band vor fi alaturi de Maria iar petrecerea va continua.






Clubul One, str. Matei Voievod nr. 79
http://www.restaurantone.doodlekit.com/home
Pentru o mai buna orientare:
http://www.strazibucuresti.ro/harta-bucuresti-3d.html

joi, 24 iunie 2010



Imi place vocea, imi place piesa, imi place filmul.... enjoy :) (Dreamgirls)


Unul din acele filme pe care trebuie sa le vezi macar o data-n viata este "A beatifull mind". Iar unul din multele lucruri pe care ar trebui invatate cel putin din acest film, apartine lui Adam Smith. Nu retin exact citatul, dar stiu ca se reduce la ceva de genul : pentru binele tau trebuie sa faci ceea ce e mai bine atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau. Acesta este unul din lucrurile acelea multe la care ar trebui sa ne gandim mai mult. Lumea asta in care traim cat si legaturile dintre noi sunt atat de fragile incat fiecare gest de egoism mai atrage un sir de consecinte. Primul pas pe care ar trebui sa-l facem cu totii ar fi acela de a inceta sa ne gandim DOAR la noi. Sa ne gandim macar putin la binele nostru dar si la consecintele care se rasfrang asupra celor din jurul nostru, asupra planetei asteia careia ii furam toata splendoarea cu toate deseurile posibile; inainte de a lua o decizie. Ar cam trebui sa ne punem problema de a fi ECO, sa fim ECO nu doar cu planeta noastra ci si cu noi. Ar trebui sa incercam sa salvam intai, inainte de a da de-o parte.

Daca planeta asta ar avea glas sa strige cam cat o chinuim noi, cred ca doar cuvintele ar fi insuficiente. Probabil ca rasa asta a noastra nu este nimic altceva decat o mare de pureci care inteapa mereu, cand colo, cand colo.... Oare cat o sa mai reziste?
Lasand asta la o parte, in timpurile in care traim, salbaticiti orbeste de lux, cred ca primul lucru pe care ar trebui sa-l invatam inca din vremile copilariei, este DEZAMAGIREA!
Spun dezamagirea pentru ca e aproape imposibil, in ziua de azi, sa oferi ceva, indiferent ce, fara sa astepti ceva in schimb (cu toata negarea posibila, subconstientul tau functioneaza). A devenit mult prea greu sa iubesti, sa zambesti, sa oferi ceva, neconditionat.

Oricat de mult am nega, pentru orice gest facut asteptam ceva drept rasplata. Iar cand acel ceva nu este pe placul nostru sau nu este deloc, suntem complet dezamagiti. Atunci, brusc, toata lumea e impotriva noastra si a bunului nostru plac.

duminică, 30 mai 2010

Sfarsit de mai...



Duminica seara... Ascult Mariza plimbandu-ma obosita de toate, nestiind incotro... Ma uit spre cer si-mi vine sa urlu, sa plang... Cate dezamagiri poate suporta un om? Cat de mult poate sa-si duca sufletul sfasiat si-n cate bucati?

Ma plimb... ma doare tot. Ma doare tot corpul... talpile parca-mi sunt rani vii... Incerc sa privesc lumea dar parca nu pot. Parca orice privire e un portal catre sufletul meu. Parca fiecare ar putea citi ce scrie acolo... Si parca nu vreau. Cel putin nu acum. Nu vreau decat sa ma plimb, sa incerc sa uit ca doare si sa fac si urmatorul pas...

Cum poti uita? Cum poti sterge durerea?

Cred ca as avea nevoie de o lobotomie!
Pana la asta, insa.... terapia prin muzica pare mai palpabila....

sâmbătă, 8 mai 2010

La Vie Bohème



Prima mea intalnire, daca o pot numi asa, cu baietii astia, a fost acum vreo 12-13 ani. Atunci cand imi petreceam verile cu mama, la mare. Atunci cand ma indopam cu cat de multa vata de zahar si porumb copt as fi putut suporta. Atunci cand ma plimbam cu mama pe faleza in fiecare seara. Atunci cand o trageam de mana sa grabeasca pasul de indata ce auzeam muzica in departare... "Mami, mami! Canta baietii aia cu mandolinele! Hai si noi, te roooog.... " Da! Stiam inca de pe atunci cam cum arata si cum suna intrumentele, ca doar am artisti in familie! Ma entuziasmam si niciodata-n viata mea nu am crezut ca voi ajunge sa stau cu ei la aceeasi masa. Atunci aveam vreo 12 ani, acum am de doua ori mai mult si iata-ma in GIURY's Pub, la masa band-ului LA STRADA!



Este vineri seara, trecut de 22... ascult muzica lor si scriu... caci amintirile ma invaluie! Nu numai ca nu visam sa stau la aceeasi masa cu ei, dar uite ca impart totul cu unul dintre ei, de ceva anisori...
Povestioara noastra e putin paradoxala, cel putin din punctul de vedere al celor care ne cunosc de mult... ba chiar de multe ori imi spun ca atunci, in acea seara de 30 mai, sortii mi-au suras. Ne-am cunoscut oarecum accidental. Din vorba-n vorba am aflat ca si el canta, asa ca l-am invitat a doua zi la o cafea. Desi mi-a placut la prima vedere, ma gandeam la o posibila colaborare... ma gandeam la mama... si altele. A doua zi, mi-a adus poze si cateva discuri la care lucrase cu diversi pana atunci... Si brusc realizez ca rasfoiam poze cu "baietii aia cu mandoline" pe care ii indrageam atat de mult... Imi place sa spun ca si azi, bem aceeasi cafea... ne-am mai lovit noi si de zat, da ce sa-i faci, asa e viata... dar toate trec daca vrei sa le faci sa treaca.
Si-mi aduc aminte cu atat de multa placere, acum, "chinurile" prin care am trecut. Azi, mai mult ca niciodata inteleg ce inseamna sa fii artist. Sa fii artist in Romania. Si aici iar intervin mii de intrebari si frustrari... De ce acesti oameni talentati trebuie sa se chinuie? Sa se zbata din rasputeri sa arate lumii ca pot face ceva frumos, si cu toate astea lumea le intoarce spatele? Si nu ma refer numai la ei! Sunt atat de multi care se bucura de prea putina recunoastere, prea putine aplauze... De ce, daca nu e comercial, nu e apreciat?
Acum inteleg ce inseamna sa fii artist in Romania. Acum, multumita lor, vietii printre ei, multumita lui Jack, imi inteleg mama. Inteleg sacrificiile facute, frustrarile, bucuria aplauzelor! Habar nu aveti... Habar nu aveti cat de greu poate fi uneori si cat de frumos poate deveni tot greul... Nervii mei sunt poate cei mai incercati, de multe ori, simt ca clachez, dar cu toate astea VREAU sa inteleg, sa rezist... sa fiu acolo. Sa sprijin spatele care de multe ori tinde sa se rupa.









Pozele astea sunt facute acum mai bine de 3 ani, hoinarind prin Brasov. Mancand cu totii din acelasi castron de ciorba si aceeasi paine; dormind cate 4-5 in aceeasi camera; impartind aceeasi baie... Momente destul de grele si de ciudate atunci, acum insa doar amintiri amuzante, placute....unice...



Apreciati arta! Invatati sa ascultati ceea ce vi se ofera atunci cand un om canta, un artist creeaza.... ZAMBITI! APLAUDATI pana va dor palmele... Ei va ofera un dram din viata adevarata!

VIVA LA VIE BOHEME!

TRUTH, FREEDOM, BEAUTY and LOVE

vineri, 7 mai 2010

CONCERT!!!!



Din nou, am deosebita placere sa va invit la o seara speciala, la un concert bun. Sa ne bucuram de muzica, de artisti si mai ales de vocea inconfundabila a Mariei Gheorghiu.



Asadar, Maria Gheorghiu alaturi de Radu Gratianu, fetele din grupul "Lemn dulce", Catalina Beta, si bineinteles EU, va asteptam marti seara, 11 Mai 2010, incepand cu ora 20:30 in MOJO MUSIC, Str. Gabroveni nr. 14, pentru o seara reusita! ;)

http://www.mojomusic.ro/Club/
http://www.e-folk.ro/
http://www.mariagheorghiu.ro/

Si pentru cei care au lipsit data trecuta si nu numai... Folk-ul nu se canta numai pe la noi... :)



Va astept!

luni, 19 aprilie 2010

Here I go Again



Cine n-are batrani, sa-si cumpere!
Da! Chiar asa! De cate ori vi s-a spus "Orice sut in cur, e un pas inainte!", de cate ori ati ascultat asta? Sau, de cate ori ati recunoscut unei persoane in varsta ca avea dreptate cand spunea....
Daca inca n-ati ajuns la concluzia asta... e cam grav! Ati cam trait degeaba. Am ajuns destul de repede la varsta la care constat ca oamenii nu imbatranesc degeaba, cel putin generatiile anterioare. Asa ma paleste cateodata dorul de bunica mea, cea cu care mi-am petrecut cea mai parte din copilarie, de altfel, de stat la taclale si pareri cu ea. Poate ca acum, as baga mai bine la cap tot ceea ce mi-ar spune. Distanta insa face lucrurile putin mai complicate. Si cu toate astea exista cineva langa mine, care intr-un fel sau altul, constient sau nu, imi indruma pasii. Mai am insa destul de mult de invatat pentru A INVATA SA ASCULT.
Nici macar sa nu treaca prin capul cuiva ca mama mea nu ar avea influenta asupra vietii mele, ba din CONTRA! Ma bucur enorm, acum cand realizez ca relatia noastra creste pe zi ce trece. E minunat sa ai un prieten pe care te poti baza chiar in parintele tau!
Vorba care imi bantuie gandurile de ceva vreme nu apartine nici bunicii mele, nici mamei... ci mamei lui Jack, iubitul meu. "NU TE-NCREDE MAMA IN FEMEI! Asculta aici la mine, femeile-s perverse si rele!Colegele de servici..."
Doamne! Cata dreptate are! Prietenia nu are nici cea mai mica legatura cu colegialitatea! Nu te da-n texte de marturisiri cu colegele de servici... ca intr-una din zilele acelea cu soare si vant de primavara, se vor folosi de toate cele pentru a-si lustrui coltii de sub zambetul tamp. Stiti cum e cu Soarele cu dinti, nu? Trebuie sa te infofolesti bine sa nu te ia gripa... Mai bine precaut decat bolnav, nu?
Invidia si rautatea femeilor este NEMASURABILA! Acum sunt invidioase pe noua ta pereche de pantofi, maine pe rochie si poate scapa si o cana de cafea pe ea "din greseala, bineinteles", apoi sunt invidioase la culme ca ai casa intr-un fel, sau altul, ca sotul face nu stiu ce... s.a.m.d... Acum se vor "ocupa" de rochia ta, apoi de jobul tau, ca deh! esti muncitoare si bine-vazuta, maine de o pata pe covertura cea alba si noua, mai un "avans prietenesc" sotului.... si uite-asa!Si GATA!

"FERESTE-MA DOAMNE DE PRIETENI, CA DUSMANII MI-I CUNOSC!"

Lasand toate la o parte... Zambiti! Maine va fi mai rau!

luni, 12 aprilie 2010

Changes...



Mi-am propus de atat de multe ori sa incerc schimbarea. De cele mai multe ori chiar am reusit. Ceea ce nu-mi iese mai niciodata e partea aia cu "Fii mai detasata!". Sincer pe zi ce trece constat ca a te implica pana la ultimul fir de par, in lucrurile pe care le faci nu va atrage decat invidia celorlalti si din ce in ce mai multa responsabilitate. Cand ceva nu va merge, vei fi tras la raspundere, indiferent de situatie. Fiind vazut un angajat responsabil ti se vor da tot mai multe sarcini. Desi vei munci din ce in ce mai mult decat ceilalti, nu va conta prea mult. Nimeni nu-ti va ridica statuie, dar, in acelasi timp, tu vei da toate raspunsurile chiar si atunci cand nu e treaba ta!

WHAT THE FUCK???

Chiar daca ceilalti gresesc sau uita mai mult decat tine, tie ti se va face observatie mereu... In capul tau se vor sparge toti nervii adunati din cauza incompetentei altora, indiferent de situatie!

Si atunci nu e oare mai bine sa faci mai putin decat poti? Sa treci neobservat cu tot cu greselile tale?
Ei bine... Unii vor spune ca DA! E mai usor sa nu ai prea multe batai de cap, NU?
Asta este mentalitatea romanului, care se raspandeste ca ciuma! Cu cat mai putina responsabilitate cu atat mai bine!
Poate ca aceasta mentalitate si acest egoism teribil, ne-a adus unde suntem, in pragul disperarii! Deci, ne cam meritam soarta!
Oricat de mult as incerca nu pot trece de partea cealalta. Detasarea nu e punctul meu forte, si nu m-ar putea caracteriza niciodata. Da! Ma implic si DA! inevitabil sufar.... Dar am satisfactia ca ceea ce fac e bine facut! Asta este cartea mea de vizita!

Asa ca oricat de mult as incerca voi ramane alaturi de acei foarte putini care considera ca responsabilitatea ne defineste si ne maturizeaza!

GLADIATORS!, I SALUTE YOU!

sâmbătă, 10 aprilie 2010

LA VIE EN ROSE



Roz... Pufos... Sunt, mai nou, mai mult decat o metafora... Un tel? Un nou mod de viata? Cred ca da, mai ales pentru domnisoarele care uita ca e vremea sa se maturizeze... Mi se parea destul de ciudat chiar si atunci cand aveam mai putin de 10 ani, insa acum e deja de-a dreptul ipocrit! Mentionez ca nu ma refer strict la culoare, ci la atitudine in general... "micile printese"... Pretentiile de "blonda de la drept" cu care sunt asediata zilnic... au devenit de-a deptul gretoase!
Oi fi eu mai rea, asta este! dar prea m-am scarbit de aceste papusi barbie si "sindromul roz". Sub fiecare din noi se ascunde o doza imensa de rautate si invidie... insa treci mult mai usor daca joci teatru, nu? si daca ceea ce ai de spus n-o faci verde-n fata! E mai usor oare sa te chinui sa fii ceea ce nu esti?
Ei, bine, NU! Mie mi se pare normal, firesc sa te comporti si sa fii asa cum simti!
Consider ca naturaletea si atitudinea noastra personala, ne definesc! E ceea ce ne face sa fim unici!
De ce sa zambesc cu gura pana la urechi celui care nu vreau? Nu simt? De ce sa par ceea ce nu sunt? De ce sa-mi placa pielea altora si nu a mea?
Multa lume ma judeca pentru ca sunt asa, pentru ca spun lucrurilor pe nume, iar daca o persoana imi creeaza o stare proasta nu vad nici un motiv pentru a-i accepta compania.
Consider ca cei care ma apreciaza si ma inteleg, imi inteleg starile capricioase, sunt cei care merita sa-mi fie aproape. Dar fiecare cu personalitatea lui. Pacat ca prea multi o mascheaza. Lumea ar fi mai frumoasa daca am avea curajul sa ne acceptam asa cu suntem! Ar fi mai bine daca am avea curajul sa aflam cine suntem si ce resurse se ascund in fiecare din noi! Daca am afla ce sa facem cu acele resurse... daca am fi noi insine!

joi, 8 aprilie 2010

De sarbatori....

Si pentru ca de Paste, toata lumea sta cu familia.... anul acesta am incercat sa le inbin pe toate.... Moto, prieteni si familie... Si cred ca am reusit...

Pentru cei care nu stiu, in Noaptea de Inviere, ne strangem cu totii la Casin... An de an... E una din ocaziile acelea in care te intalnesti cu lumea, cu prieteni pe care probabil nu i-ai mai vazut de anul trecut din aceeasi conjuctura... Motiv de bucurie, de sarbatoare si de socializare...















Si uite ca a fost un an in care vremea de la Florii n-a fost ca cea de Paste, am avut parte de soare... Deci... Padure, iarba verde... apoi masa la mama... :) Sa tot fie sarbatoare! Hristos a Inviat!







Leacuri

"RASUL E CA STERGATORUL DE PARBRIZ; NU OPRESTE PLOAIA, DAR ITI PERMITE SA ITI VEZI DE DRUM!"...
Asadar, radeti cat mai mult posibil. Maine oricum va fi mai rau. Rasul e sanatos si nu numai.
Nu stiu daca ati observat si de cate ori, atunci cand razi, problemele tind sa dispara, sa para macar mai mici sau sa se intrezareasca cel putin o solutie.... Parca e mai usor sa cugeti la problemele existentiale dupa o portie buna de ras.
Acest mesaj mi-a fost trimis de catre un prieten intr-una din clipele acelea cand aveam senzatia ca nimic nu are rezolvare, senzatia aceea ca toata lumea din jurul meu s-a prabusit.
Nu e tocmai usor sa razi atunci cand simti ca nu mai dai de capat... Leacurile cele mai simple sunt fie un film bun, o muzica buna, o carte, o cafea savurata cu un prieten, sfatul si vocea mamei... sunt doar cateva dintre medicamentele pe care le-am descoperit.



Atunci cand simt ca toata lumea e impotriva mea, cand ma apuca "mania persecutiei", singurul lucru pe care mi-l doresc este mangaierea iubitului. Atunci imi doresc mai mult ca niciodata sa stau cu capul pe pieptul lui, sa-i aud bataile inimii, sa-mi mangaie parul... Dar, de multe ori, nu este posibil... si atunci, amintirea acestor momente imi aduce cel putin un zambet... Nostalgia poate, imi este cel mai reusit calmant...

duminică, 7 martie 2010

8 Martie - La Multi Ani, Mama!

Tocmai cand spuneam ca a venit martie, ca am scapat de iarna si coltii ei... Crengile copacilor sunt albe iar.. Ma bucuram ca s-a terminat cu frigul, umezeala si nebunia de pe strazi... Ba chiar imi propusesem sa pun cojocul la naftalina. M-a descuiat insa mama spunandu-mi : "de maine se raceste iar", asa ca l-am aruncat inapoi pe cuier.
M-a sunat ieri, cand eram la servici sa-mi spuna ca a reusit in sfarsit sa vada SLUM DOG MILLIONAIRE si sa ma intrebe: "ai vazut ce-i afara?"...
Hai sa va spun un secret bine stiut de toata lumea dar recunoscut de prea putini :
MAMELE AU INTOTDEAUNA DREPTATE!

La multi ani, tuturor femeilor si mai ales, MAMELOR!



Asta pentru ca imi place Ozzy... :)

joi, 4 martie 2010

Cancao do Mar

video
S-a topit zapada. Iarna pare ca bate in retragere. Martisorul a venit, Soarele incearca sa ne aminteasca de zilele in care va straluci in toata splendoarea lui. A trecut februarie cu toate ale lui, Ziua Indragostitilor, Dragobetele... A trecut si seara de 23, cand in Mojo, Maria ne-a cantat alaturi de Radu... Seara splendida. Concert extraordinar! Celor care au reusit sa-si lase grijile si problemele deoparte, va multumesc! Ati facut ca acea seara sa fie absolut magica! Vocea Mariei a rasunat in Mojo si-n sufletele noastre parca mai sublim ca niciodata. Sper ca experienta sa se repete cat de curand posibil.



Multumesc Emiliei Nicolae pentru inregistrari si multumesc www.e-folk.ro pentru fotografii si pentru seara oferita!
S-aveti o primavara insorita si sa va iubiti!

vineri, 19 februarie 2010

De DRAGOBETE!

In seara de 23 februarie...., traditiile ca traditiile, daca va gandeati ca o sa spun ceva despre busuiocul de sub perna sau eu stiu ce altceva.... Deci, revin:
In seara de 23 Februarie va astept in MOJO Music, str Gabroveni nr. 14, fostul BackStage, pentru cei care inca nu au pus piciorul pe-acolo, la concert de Dragobete cu MARIA GHEORGHIU si RADU GRATIANU. Ne vor canta piese atat romanesti cat si cover-uri, incepand cu ora 20:30.

Bai, tata! Una peste alta suntem ROMANI! Nu vi se pare ciudat ca apreciati tot mai mult si mai cu foc tot mai multe tampenii de la straini? Prea se sare calul... totul, inclusiv iubirea a devenit ceva COMERCIAL!!! Zilele gen "Valentine's Day" sau "Halloween" sau eu stiu ce altele or mai fi, nu sunt nimic altceva decat motiv de comert la mare arta...
Eu va intreb altceva: De ce Valentine's Day si nu DRAGOBETE?
De ce I love you si nu TE IUBESC?



Va atept in MOJO alaturi de Maria si Radu pentru muzica si multa iubire...

http://www.mojomusic.ro/Club/

http://www.bocancul-literar.ro/Forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=20873

Frustrari...



Traim intr-o lume cel putin bizara. Traim intr-o tara absolut superba, daca ar fi sa luam in considerare DOAR formele de relief! Mare pacat ca mai e si locuita. Dar asta este. Asa suntem noi, influentele negative de peste tot le-am imbratisat ca fiind laptele si mierea intregii lumi. Nici ai nostrii strabuni n-or fi fost ei cei mai curati si mai cultivati, dar avem si noi valorile noastre, ca oricare alt popor, dar in loc sa le promovam si sa ne mandrim cu ele, ne lungim ochii la ceea ce au altii si ii ridicam pe ei, nu pe noi si am ajuns sa ne fie rusine sa recunoastem ca suntem romani, pentru ca intreaga lume ne priveste prin ochiul adevarului... Hmmm...
Nimic nu ne convine. Ne plangem non-stop la parinti, bunici, nepoti, vecini, colegi de orice! Suntem un popor de lasi care nu este in stare sa-si ridice nici macar varful nasului din mormanul de rahat in care suntem ingropati. Aruncam vina pe orice, numai gunoiul din curtea noastra nu-l luam in seama. Cu o floare nu se face primavara! Cu o 100 sau 1000 de insi care lupta pentru ceva mai bun, nu poti schimba un intreg popor.
Ne plangem si ne resemnam. Nimanui nu-i place si cu toate astea nimeni nu face nimic. Ne complacem atat de mult incat am devenit niste mici masochisti. Cei care au spus STOP! sunt plecati in "tari mai calde" in speranta ca vor gasi cainii cu colacii-n coada! Facem orice este necesar pentru a ne pastra pozitia si confortul, orice pentru a evita vreun "camp de lupta deschis". Ar fi absolut genial daca am fi toti niste printisori sau printese, sa nu facem absolut nimic. Sa ni se dea totul de-a gata cu un minim de efort. E mai usor sa-ti desfaci cracii decat sa muncesti, nu-i asa? E mai usor sa dai o "tzeapa" decat sa faci ceva cinstit si "bine-facut". E mult mai simplu sa te prefaci decat sa faci!
"BUN-SIMT", "ONEST", "PUNCTUAL", CULTURA"... Si cate alte cuvinte de gen sau sinonimele lor au disparut cu desavarsire din vocabularul romanului. Si nu doar din vocabular ci si din stilul de viata. Am ajuns intr-un stadiu atat de avansat de degradare incat ma indoiesc sa se mai poata face ceva pentru revers. Cultura cu forta nu merge, caci mass-media binevoieste sa-i bage pe gat romanului exact acelasi rahat pe care il mananca si singur, oricum. Rromi, manele, emisiuni de toata jena sub pretextul de "entertaiment" sau umor. Stirile orei 17, au devenit si cele de la 13 si cele de la 19, ca oricum nu prea afli nimic nou. Cine-a mai omorat pe cine, cine a violat-o pe baba Florica de 98 de ani, din Cucuietii din deal, accidente rutiere si nu numai, alcoolici la volan, basini de politicieni, pitzipoance si ultima moda in implanturi, homosexuali si copii de bani gata care nu au nimic altceva decat un nume, iar noul sport national si singurul promovat pe toate posturile a devenit FOTBALUL, si cum sa uitam de cei afiliati lui. Aia cu bani, IQ de stadion, cultura generala - din gradina din spatele vilei din Pipera, fotbalisti cu 4 clase si fufele lor pline de operatii estetice... Hmmm... O armata intreaga de ANALFABETI!
Pai cum dracului sa mai invete cineva ceva? Altceva? Ce ma doare pe mine de pitzi X ca si-a mai tras un implant? Ce ma doare pe mine de Y ca si-a tras a mia amanta sau si-a luat ultimul tip de MERTZAN cu 500.000 de euro?... Cand eu ma gandesc ce pun maine-n oala? si cat mai scot din pret la kilu' de cartofi... Ma lasati?!
Si uite-asa ajung la concluzia ca pana la urma, turmei asteia de oi, ce se numeste poporul roman, a ajuns sa-i placa viata asta!II place mirosul fiecarei basini trase de vreun politician (caruia nu-i lipseste nimic altceva decat ABECEDARUL!),ii place sa deschida ziarul si sa nu vada decat tate si cur, NU? pai asta se cere, asta se da, mai nene!

Mare pacat e ca acei care dau, ar putea face si altceva! Dar nu, ei trebuie sa vanda mult si prost! Ei dau rahat, romanul accepta, se resemneaza, il mananca ca apoi sa i se para chiar gustos si mai ceara cel putin o portie. Doar e DEMOCRATIE ce mama dracului?
Valoarea individului se rezuma la casa, masina si cariera. Valoarea femeii se rezuma la marimea silicoanelor, a curului si operatiilor estetice si cat de bine trage un sex oral. Ce daca nu spala, nu gateste... nu stie sa faca nimic, angajam femeie de servici... dar cand aceste batranele nu vor mai fi sa faca treaba sotiilor.... ce va fi? Toti vrem sa avem de toate, pentru nimic. Ne vindem sufletul pentru nici macar noi nu stim ce!
Si cu mare durere constat ca pe zi ce trece, tot mai multi trec de partea cealalta a baricadei. Ca tot mai multi aleg calea cea mai usoara... Ca dupa baricada ramanem prea putini... si ma intreb cat o sa mai rezistam si cati?
CALEA CEA MAI SIMPLA NU ESTE SI CEA MAI BUNA!

marți, 16 februarie 2010

Mamma Mia!



Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul asta, insa mie mi s-a parut exceptional, din multe motive... Vi-l recomand cu toata caldura!
Lasand la o parte filmul si muzica, lasand-o deoparte chiar si Maryl Streep; a fost atat de special pentru ca l-am vazut impreuna cu mama. Iar la scenele astea amandoua lacrimam fara a intelege exact de ce.
A fost unul din acele momente pe care nu le-as da, nu le-as schimba nici in saracie lucie, pentru toti banii din lume. Un moment de o intensitate fantastica, unic. Un dialog fara cuvinte. Ceva de neuitat. De fiecare data cand am revazut filmul am avut aceeasi imagine : eu in bratele mamei, tolanita cu capul in poala ei si iubitul de-alaturi. Nu-mi mai trebuia nimic altceva. Lumea mea, viata mea intreaga in acele minute...
De fiecare data cand aud piesa asta, un zambet de copil tamp si o privire de vitel cu ochii mari si umezi se instaleaza pe chipul meu... Aceleasi imagini, aceeasi caldura, protectie!
Cati dintre voi traiti astfel de momente cu parintii vostri, cei care-i aveti? Cati mai acordati atentie acestor minute magice, acestei calduri sufletesti ce te incarca cu energie pentru o saptamana intreaga? Cand ati spus ultima oara parintilor vostrii ca ii iubiti? Sau ati facut-o vreodata? Aici incepe totul...
Puneti mana pe telefon sau mergeti intr-o vizita fara scop si spuneti-le ce simtiti. Fiti sinceri! Fiti adevarati! Nici noi nu nastem cu manuale de intrebuintare, e normal si firesc sa gresim. Insa, nimeni si nimic pe lumea asta n-o sa va poata oferi caldura si iubirea lor, oricat ati cauta. Si lor, la fel ca si noua ne place sa ni se spuna: "Te iubesc!".
E greu sa fii sincer. Sa spui ce te doare, ce simti... E greu sa-ti asumi aceasta responsabilitate, sa renunti la fals si comoditate si sa fii TU in fata lor, in fata ta. Dar daca nu o faci acum, s-ar putea sa te trezesti atat de tarziu incat sa regreti...



Am mai spus-o si o repet : nu regret nimic din cele intamplate. Nu am timp de regrete. Timpul e prea scurt! Din fiecare pas facut am invatat cate ceva. Chiar si dorul, distanta, sarutarile si imbratisarile ratate au avut rostul lor. Si eu am avut greselile mele si voi pe ale voastre, si cu singuranta vor mai fi si altele, dar tot ce conteaza e sa invatam sa trecem peste ele. Sa mergem mai departe, sa uitam, sa iertam si sa iubim...

duminică, 14 februarie 2010

Romanica...

Motive pentru a ramine in Romania :

-pentru ca Romania e singura tara in care te uiti cind altul munceste si iei spor de vedere buna
-pentru ca aici toate lumea imparte cu tine ce are: manelele din masina, gripa din autobuz si nevasta de acasa
-pentru ca au incercat sa faca mici si la Paris si nu le-au iesit decit manete de Citroen
-pentru ca aici marinarul a ajuns presedinte. Va dati seama unde poti sa ajungi ca pompier?
-pentru ca doar in Romania sint mai multe Jepp-uri decit milionari si mai multi milionari decit firme
-pentru ca avem si noi Silicon Valley, dar nu a intre doua dealuri din California, ci intre doua titze din Dorobanti
-pentru ca de-aici poti sa pleci repede, nu te tine nimeni
-doar aici te poţi bucura de ospitalitatea proverbială a poporului român… În trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi răniţii
-doar aici, pentru că-i picată din cer, zăpada este considerata SFINTĂ… odată ce s-a aşezat pe şosea, o lună de zile nu o atinge nimeni… la noi zapada şi bătaia sint rupte din Rai
-avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari
-pentru că doar aici există nume ca Simona Sensual… şi culmea, nu e actriţă porno
-pentru ca doar aici putem vorbi urit de unguri, bulgari, olteni.. si sa fim considerati haiosi in acelasi timp.
-pentru ca numai aici poti sa devii sofer profesionist la slalom printre obstacole (gropi, ciini morti,…betivi).
-pentru ca atunci cind se vor termina locurile in iad cei morti vor fi trimisi in Romania
-doar aici poti sa ai pretentii sa primesti fara sa oferi nimic in schimb
-doar aici se iau pauze inainte de a incepe munca
-aici sunt cei mai zgirciti oameni, le este greu sa dea si buna ziua
-doar aici se cumpara parfumul dupa nume, nu dupa miros

Romanica.... Asa merg lucrurile pe la noi....

Jurnalul functionarului public.

LUNI
9:35
- Am ajuns la serviciu. In fata biroului meu, 50 de ciudati au facut o
coada. M-am prefacut ca incep sa-i bag in seama, dupa care am bagat
cartonul cu “Revin imediat” si mi-am scos integramele.
10:00
- Cica vor sa ne taie primele si bonusurile. De la 40 de milioane o sa
ajungem la 20??? E o crima! O s-o sun pe Nuti sa facem greva.
Nenorocitii aia din fata ghiseului sunt inca tot acolo. Par
rezistenti.

10:20
- Deschid usor geamul de la ghiseu. Un bou imi intinde o Milka, sa-i
pun o stampila. Hahaha…Pentru o Milka poate cel mult sa imi indrept
rictusul….
10:50
- Am sunat-o pe Nuti. Maine doar amenintam cu greva. Poate poiimaine
sa facem greva, ca sa avem timp sa mergem la Mall. Nu inteleg ce tot
ii dau astia inainte cu deficitul bugetar. Ce sa-ti spun, ne-au gasit
pe noi vinovati….niste magari.
11:05
- Ziua de luni e cea mai dificila. A trebuit sa-mi limitez pauza de
masa intre ora 11 si 13, ca doi tampiti de la coada incepusera sa
vocifereze. Primului i-am spus sa revina luna viitoare ca nu gasesc
stampila, iar celuilalt i-am spus ca nu ne merge sistemul informatic.
Da-i in ma-sa de prosti.
16:20
-“Plata nemeritata acordata la Stat”, din 5 litere. E “spaga”
sau”prima”? Sa-l sun pe sef sa intreb.
16:25
- Gata frate, programul. Cat sa stea si un om la serviciu?????? Am
impresia ca sunt franta.
MARTI
9:50
- Am intarziat putin din cauza ca m-a lasat BMW-ul. Ce ciudat. BMW e
firma privata si uita ca si ei gresesc. De ce atunci sar toti pe
bugetari cand se intampla sa gresim si noi??? Am pus in fata ghiseului
cartonul de marti. “Programul de azi cu publicul se anuleaza din cauza
capsatorului, suspect de gripa porcina”. Am auzit un vaier din fata
ghiseului. O fi crapat vreun ghertoi? Asta este, nu suntem
highlanderi…
9:55
- O sa ma duc sa ma de-stresez putin, la Cotroceni Mall. Mi-am luat
banii pentru munca de teren si vreau sa-mi cumpar un palton si vreu
doua costumase, ca sa nu fac greva imbracata ca o toapa.
10:25
- E imposibil sa mai lucrezi cu unii idioti. A venit unul transiprat
sa isi plateasca nu stiu ce impozite. I-am spus sa se duca dracului cu
srl-ul lui cu tot si sa ma caute cand o sa miroase frumos. Mi se duce
dreaq tot Yves Rocher`ul…
11:00
Gina mi-a adus ultimul racnet de telefon mobil. In graba, i-am pus
unui imbecil stampila gresita, asa ca l-am trimis acasa sa mai vina cu
un formular. Daca ne da prima de stress, imi cumpar si eu un mobil din
ala si-i iau si lui fiu-meu. N-o sa saracesc din 1500 de euro, la urma
urmei…
11:05
- Pauza de masa
15:00
- Am revenit. Am mancat cam mult, asa ca sunt obligata sa ies putin sa
ma plimb, ca sa se aseze mancarea.
16:10
- Am revenit la birou si le-am spus ghertoilor care inca asteptau
(hahaha, cat de tampiti sunt…) sa vina miercuri, intrucat oameni
suntem si nu ma simt foarte bine. Au inceput vreo doi sa strige ceva,
dar nu-i auzeam ca aveam castile de la mp4 player in urechi.
16:12
- Am sunat sa-mi comand gentutza Gucci. A trebuit sa intru pe Internet
si am obosit. Ma duc acasa.
MIERCURI
9:30
- Seful a zis ca oamenii rai vor sa ne restructureze si ca ar fi bine
sa facem greva, ca sa aratam cat de uniti suntem. Mimi si cu mine vom
fi in primele randuri, ca suntem cele mai frumoase din Directie. O sa
avem si o panza mare pe care o sa scriem la misto ca avem un salariu
de 900 de lei (hahaha, cam cat cheltuim saptamanal prin Malluri) si ca
de unde sa ne mai taie din salarii? Pe Fifi au pus-o sa planga in timp
ce o sa pichetam Mall-ul sau ce dreaq vor sa pichetam. Fifi e
impresionabila tare si plange la comanda.
10:00
- Pregatirile pentru greva intra in liniutza dreapta. Au angajat si 50
de homelesii sau someri cum naibii le spune, care sa vina cu copiii in
brate sa urle una-alta. Le da cate-un senvis, un ceau cald si cate 5
lei, ca suntem in criza.
12:15
- Cat de batut in cap sa fii ca sa ti se spuna ca nu lucram azi cu
publicul si tu sa nu pricepi si sa urli ca tampitul ????
Un mafiot din ala care are o firma privata, ca cica sa-i eliberez nu
stiu ce adeverinta. Siiiiiigur ca da. I-am psus ca-l rezolv, sa ma
sune prin septembrie. A dreaq privatii astia…N-ar da Statului
profiturile lor, ca sa aiba si amaratii de bugetari o amarata de
prima…Numai pentru ei vor totul ! Pai sa mai ajuti niste nenorociti
din astia ????
13:05
- Am pus cartonul cu “Pauza de mese” si am plecat la coafor. Sunt
curioasa daca au remarcat pluralul si realizeaza cat dureaza sa iei
mai multe mese…
16:00
- Am venit. Le-am strigat prin geam sa-mi spune ce vor si incercam sa
ghicesc dupa voce cam cati ani are cel care imi vorbeste. Ala care se
milogea sa-i incasez impozitul parea tanar. Sa plece dreaq la munca,
nu sa stea la mila Statului ca sa isi achite darile!
16:10
-Le-am strigat ca oricum glumeam si ca nu am vreme de ei, fiind
ocupati cu lestructuralea. Am plecat acasa, ca inchide la Mall.
JOI
10:30
- Ei, am ajuns mai tarzior azi, dar sunt in toane bune. Pe primii 10
de la coada i-am pus sa imi cante ceva frumos, daca vor sa ii servesc.
Din pacate, dupa 10 minute mi s-a stricat cheful si n-am mai vrut sa-i
servesc. Cred ca s-au suparat, dar le-am inchis geamul ghiseului si am
plecat la contabilitate sa-mi iau primele.
12:55
- Fantastic. Aproape doua ore mi-au trebuit sa ma conving ca e joi.
Aveam senzatia ca e sambata si exact cand sa plec acasa, seful mi-a
spus sa mai stau cateva minute, ca sa vedem cum facem cu greva. Am
stat, dar ne deranjau teribil idiotii aia de dincolo de geamul
ghiseului. Regret ca s-a abrogat pedeapsa cu moartea!!!!
14:15
- Fantastic. Pe Mimi au refuzat-o sa isi aduca pe post de experti pe
cei 3 copii, pe motiv ca nu au voie sa angajeze persoane care nu au
implinit 6 ani. Unde am ajuns !!!???
Ma duc acasa, sa-mi revin
VINERI
12:00
- Azi e zi scurta.
12.05
Azi a fost zi scurta

Copii batrani...

Va spuneam ceva mai demult ca lucrez ca barman. Club studentesc pe meleaguri bucurestene si sunt inconjurata de acesti "copii batrani". Ii numesc astfel, pentru ca desi sunt inca doar adolescenti se chinuie din rasputeri sa fie mult mai batrani. Habar nu au ce frumoasa e viata si cu siguranta habar nu au ce pierd. Maine-poimaine, vor realiza ca si-au irosit tineretea total aiurea si o vor dori inapoi... Pacat! Mare pacat!
Mi-aduc aminte cu mare placere de perioada liceului, de zilele de scoala chiulite si petrecute prin librarii, biblioteci, baruri, ceainarii si cafenele... Ceainaria din Dorobanti unde mergeam cu Sharon si Raluca, "trio-ul de soc", unde scriam poeme si poezioare pana se lasa seara sau sunau parintii dupa noi. Jucam darts in Dubliner in timp ce ne indopam cu divinele Irish pies si nu ne mai venea sa ne despartim. Subiectele de dialoguri nu se terminau niciodata... Ne plangeam iubirile adolescentine si ne declaram prietenia vesnica. Ne mascam si ne costumam, ne pictam fetele cu o placere deosebita, ori de cate ori se ivea ocazia, Halloween, St. Patrick's Day... Ne barfeam colegii si iubiti si ne dadeam sfaturi de viata. Viata fiecareia era a noastra. Nu scapa nimic. Nici un zambet, nici o lacrima. Ne ascundeam de parinti si fugeam de acasa cu iubitii la mare, la munte... nu conta!
Ce s-a intamplat cu noi? Ne promiteam marea cu sarea, spuneam mereu ca nimeni si nimic n-o sa ne desparta. Ne planuiam viitorul si batranetile... Si la 80 de ani ne vedeam impreuna in vreun bar, cu toiagurile in mana povestiund si amintindu-ne de cea mai dulce perioada a vietilor noastre. povestind de nepoti si copii...
Fiecare am greisit. Fiecare am ales calea nu tocmai cea convenabila, fiecare a fost putin egoista... Am mintit, am judecat si am incercat sa stapanim ceea ce nu aveam dreptul... Ne-am pierdut pe parcursul nebuniei asteia de-i spunem viata.
Eu am plecat neascultandu-va! Voi ati judecat in urma mea, insa fara argumente... As vrea timpul inapoi. Dar degeaba-mi pare rau acum, daca atunci nu am putut spune cat va iubesc. Dar asa suntem noi facuti, realizam ce am avut numai dupa ce nu mai avem...
Orice ar fi putut fi, orice a fost... imi amintesc cu drag de voi, de noi, de clipele acelea. Regret ca nu am fost mai mult decat ar fi trebuit! Un lucru e cert, de la voi incoace mult prea greu isi fac loc femeile in viata mea. Nimeni, oricat de mult ar incerca, nu va poate inlocui...

Still love you, girls!



Sabra
Shazz
Shrew

miercuri, 10 februarie 2010

Avatar?... Pandora?... Doar Terra!

Vazut, placut si cu toate astea parerile sunt impartite...
In schimb am primit un mail destul de dragut...


Credeţi că doar Pandora, planeta din filmul Avatar, poate fi aşa frumoasă? Vă înşelaţi, întrucât acele locuri superbe nu sunt roadele imaginaţiei lui James Cameron, ci există în realitate pe Pământ.
Aşa că, în loc să vă criogenaţi şi să mergeţi ani de zile cu naveta în spaţiu, mai bine exploraţi unele dintre cele mai frumoase zone de pe Terra.


1.Golful fluorescent, din Vieques, Puerto Rico

Strălucire în apele întunecate. Graţie celor trei râuri luminiscente, La Parguera, Golful Ţânţarilor şi Fajardo, puteţi avea o experienţă suprarealistă făcând baie printre 160.000 de organisme microscopice pe litru - dinoflagelate, ce pot deveni ale voastre.Minunea vizuală a fost desscoperită de coloniştii spanioli prin 1500, care au fost atât de şocaţi de opera "diavolului", încât au oprit râurile "pictate" să se mai verse în ocean, instalând un fel de baraj. Aşa că dinoflagelatele sunt protejate şi acum de vârsarea în ocean şi se bucură de o viaţă liniştită.





2. Cascada Angel, Venezuela

Seamănă cu locul unde Jake Sully şi Neytiri încearcă să prindă o pasăre-dragon. Casacada Angel, denumită după aviatorul american Jimmie Angel ce a survolat minunea naturală în 1937, este mândria Parcului Naţional Canapa din Venezuela. Această cascadă este ascunsă în adâncimile jungelelor şi este cea mai înaltă din lume, fiind considerată una dintre cele opt minuni naturale ale lumii.



3. Tepui sau Muntele Roraima, din Venezuela

Parcă este una din stâncile plutitoare din Avatar. Este un munte foarte înalt de pe tărâmurile Venezuelei, înconjurat de nori, ce îl fac să pară suspendat în aer. Despre acest loc magic a scris şi Sir Arthur Conan Doyle, în cartea "Lumea Pierdută". Întrucât este un loc izolat, aici vieţuiesc tot felul de animale şi plante unice în lume. Tepui apare şi în filmul animat de la Pixar, "Up".





4. Plantele "extraterestre" din Yemen

Multe din plantele fosforescente din Avatar sunt create după asemănarea florei de pe o insulă din Marea Arabică, Socotra, denumită şi un giuvaer al biodiversităţii, întrucât un sfert din plantele de aici sunt unice pe Terra.Plantele aici sunt neobişnuite, precum copacul "trompă de elefant" roz sau cel denumit "Sângele Dragonului".





5. Pasărea paradisului

Pasărea-dragon a populaţiei de pe Pandora îşi găseşte o surată pe Pământ: Pasărea Paradisului, din Noua Guinee. Frumosul animal are un penaj de poveste într-o multitudine de culori. Pasărea Paradisului locuieşte în jungle şi mlaştini şi se hrăneşte cu fructe şi insecte.




6.Animalele zburătoare din Borneo

Animalele din Avatar sunt doar o versiune exagerată a ceea ce există pe Terra. Deşi, dacă un om vede ceva zburând, în afară de păsări, începe să se îndoiască de sănătatea mentală.Adânc în jungelel din Borneo avem însă o mulţime de specii zburătoare, de la şerpi, broaşte la şopârle. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că aceste creaturi aleg să zboare din copac în copac pentru a călători mai eficient, fiind o modalitate mai rapidă.



7.Aurora Boreală

Unul dintre cele mai impresionante aspecte vizuale din Avatar este cerul nopţii, văzut ca un organism pulsant, ondulator, ce pare că dansează în zeci de culori. Aşa ceva avem şi noi, pe Pământ: fenomenul este cunoscut drept Aurora Boreală şi se observă pe cerurile nordice.



8. Cascada de la Havasupai

Apele de culoarea opalului ale cascadei Havasu din Marele Canion sunt un peisaj perfect pentru Avatar. Aceasta este cea mai fotografiată cascadă din lume, şi este uşor de înţeles de ce, culoarea apelor sale fiind aproape ireală.




9. Peşterile fosforescente din Noua Zeelandă şi Australia

În anumite zone ale noii Zeelande şi ale Australiei, mergeţi pe sub pământ şi o să aveţi impresia că cerul înstelat al nopţii va apărea brusc deasupra voastră. Acest lucru se datorează lui Arachnocampa sau viermele strălucitor, care luminează aceste peşteri. El este de fapt o larvă de muscă, care trăieşte într-un cuib de mătase, creat pe pereţii peşterilor. Din cuib atârnă un fel de mucus în care se prinde prada.





10. Stâncile din provincia Hunan, China

Stâncile Wulingyuan din China au jucat un rol extrem de important la crearea rocilor suspendate din Avatar. Arată aproape identic, iar fotografii de la Hollywood şi-au petrecut acolo 4 zile în 2008 pentru a captura pe film stâncile. Chiar 25 de minute din film au fost filmate în zona Wulingyuan.




11. Ciupercile fosforescente din Japonia şi Brazilia

Pământul nu este chiar aşa de fosforescent ca Pandora, însă are şi el câteva astfel de specimene. Printre cele expuse mai sus, am găsit şi 71 de tipuri de ciuperci strălucitoare. Unul dintre ele este Mycena chlorophos şi se găseşte în Japonia şi Brazilia. El apar în timpul sezonului ploios, iar pământul de lângă ele străluceşte de la sporii împrăştiaţi. Oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce sunt fosforescente.




12. Podurile de rădăcini din India

Un exemplu perfect pentru folosirea naturii fără să o distrugi. Sătenii au folosit rădăcinile vii ale arborilor la împletirea unor poduri peste râuri. Unele dintre ele au peste 500 de ani vechime şi pot suporta 50 de oameni deodată.





duminică, 7 februarie 2010

Zambetul de nicaieri...

Frig afara... frig inauntru... frig in jur... Raceala din toate partile! S-au epuizat subiectele? Motivele de politeturi?.... Lume trista peste tot in jur. Lume suparata. Fiecare cu problemele si vietile lor. Fiecare in cerculetul lui inscris in jurul sau. Parc-as fi intr-un film SF. O mare de oameni ce misuna incolo si-ncoace intr-un soi de capsule individuale in care-si consuma propria viata, fara a interactiona unul cu celalalt. Fara a trada vreun zambet...
Sunt convinsa ca toti avem probleme, unii mai mari, altii mai mici, fiecare cu greutatile lui, dar sunt la fel de convinsa ca in spatele grijilor si necazurilor, in spatele acestor statuete umblatoare se mai ascunde si cate un zambet si cate un motiv de bucurie, de evadare. Acel motiv care ne ajuta pe fiecare din noi sa facem urmatorul pas.
Din pacate cu totii sunt prea preocupati de aceasta imagine intacta, perfecta, incat uita sa impartaseasca zambetul acela ascuns din coltul buzelor, care poate face lumea mai buna. Starea de spirit se transmite!
Am castile in urechi si zambesc fara vreun motiv anume. Ma indrept spre servici, e dimineata devreme...e frig si aglomeratie. Metroul circula cam greoi si geanta imi pare putin mai grea. Ascult muzica, incerc sa-mi amintesc clipe frumoase, incerc sa indepartez grija si problemele, grimasele. Lumea ma priveste ciudat. O simt. Inteapa. Chiar nu imi pasa. Si eu le am pe ale mele dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi consume toata energia. Au fost si vremuri mai grele si tot le-am depasit! Cu totii facem acelasi lucru, dar sta in puterea noastra sa alegem cum le depasim.



Dimineata devreme. Metroul plin. Mi-e somn. Studiez chipurile oamenilor. Din playlist porneste piesa asta. Imi fura multe zambete si ma binedispune. Momente placute, zambete de pe scena din spatele congas-urilor.... defileaza in fata ochilor mei aproape inchisi... Ma scutur! Nu trebuie sa adorm!

"...te quiero a ti a ti...."

In sfarsit un zambet!

luni, 1 februarie 2010

Mail...

Ca in orice alta dimineata, am pornit calculatorul si am plecat anevoios evitand peretii, spre bucatarie si bucuria fiecarei dimineti: CAFEAUA! Cand in sfarsit am inceput sa simt ca neuronii incep sa se dezmorteasca, mi-am luat stacana de cafea si m-am asezat in fata laptopului pentru a-mi citi mail-ul. Si ca in orice dimineata, am gasit mail-uri bune! Iata unul dintre ele, care mi s-a parut ceva mai mult decat amuzant!



Programul TV in viitorul apropiat.


Ora 6.00 – into­narea imnu­lui natio­nal “Pusca si cureaua lata”
Ora 6.10 – Jur­nal de stiri (in cadrul jur­na­lu­lui, vom trans­mite in direct tradi­tio­nala intoarcere zil­nica din Bamboo la Pala­tul Cotroceni a pre­sedinte­lui Elena Basescu)
Ora 7.00 – Mati­nal “Dimi­ne­ata devreme” cu Marian Valo­rosu’ si Magda Ciu­mac. Rubrici: Fit­ness cu Nikita, Tratarea rani­lor de cutit si a musca­turi­lor de leu cu Fra­tii Camataru, Horo­scop cu Vrajitoarea Maria Campina si Sa mancam sanatos cu Oana Roman
Ora 9.00 – “Din dragoste” (reluare). Prezinta Petre Roman.
Ora 10.00 – Emi­siune speciala (program pen­tru mino­ritatea romanilor)
Ora 10.05 – Trans­mi­siune directa de la Ate­neu – concert extraordi­nar “The three turbo tenors pe sistem” Sori­nel Copi­lul de Aur, Babi Minune si Flo­rin Salam sub bagheta excelentei sale Dan Bur­suc
Ora 11.30 – Talk-show poli­tic. Prezinta : Mihai Tatulici… Tema zilei: Scandal la Ministe­rul Culturii! Ministra Daniela Gyorfi acuzata de con­sili­e­rul preziden­tial Monica Iacob Ridzi ca si-a ope­rat sanii pe bani publici.
Ora 12.30 – Jur­na­lul de stiri al amie­zii. In direct : Confe­rinta de presa la Pala­tul Vic­to­ria al primului-ministru Elena Udrea.
Ora 13.00 – Serial – “Tanar si neli­nistit” (epi­so­dul 127857) In acest epi­sod, Vic­tor New­man pune in pahar 50 g de gin tonic. In epi­so­dul de maine ridica paharul. Nu ratati luni! Atunci va bea ginul!
Ora 14.00 – Univer­sitatea Spiru Haret prezinta : Cur­suri in direct. Oferta pro­mo­tio­nala! Urmareste 7 zile cur­sul de medicina si pri­mesti o licenta in Arhitectura si un doc­to­rat in sti­inte sociale!
Ora 15.00 – Monde­nii (sin­gura emi­siune de divertis­ment in care, pen­tru a evita efectele nedo­rite, vedetele si poli­ticie­nii se imita singuri)
Ora 16.30 – Acces direct. Cu Madalin Ione­scu. Subiectele zilei : Un pen­sio­nar i-a bagat sotiei goble­nurile in anus. Imagini specta­cu­loase de la radiografie! Tolea Ciu­mac l-a batut pe Horia Roman Patapievici pen­tru ca acesta din urma nu l-a salutat cu inde­ajuns de multa condescendenta. Mons­trul din lacul IOR! Un somn gigan­tic a inghi­tit clen­tii unei terase! Printre cli­enti: Cos­tin Mar­cu­lescu! Sca­pat din sto­ma­cul som­nu­lui, Cos­tin vine sa-si lanseze noul album de muzica lautareasca.
Ora 19.00 – Princi­pa­lul jur­nal de stiri al zilei. Subiecte : Vizita oficiala a pre­sedinte­lui Elena Basescu in tara vecina si prietena Con­stanta. Pre­sedintele roman si Regele Radu Mazare discuta eli­mi­narea vizelor pen­tru cetate­nii romani care vor sa viziteze sta­tul Con­stanta. Avertizare de cani­cula. Tempe­ra­turi de peste 55 de grade. Cetate­nii sen­sibili la foc sunt rugati sa stea in casa.
Ora 20.00 – Film artistic indian : “TARGOVETUL MUSTACIOS”. Este povestea romantata a unei tinere care pleaca din ora­se­lul natal pen­tru a-si urma visul de a deveni sofe­rita de TIR. La cur­sul de legi­slatie, intal­ne­ste un tanar orb care dorea sa devina sofer de taxi. Fata, pe numele ei Khalya, il con­sidera urat dar se indragosteste de inteligenta sa si amandoi fac doi gemeni. Dar tatal Khalyei nu e de acord cu aceasta casa­to­rie si vine sa se razbune. De-aici fil­mul devine cu adevarat inte­re­sant. Batra­nul afla ca gine­rele sau ii este de fapt fiu. Asadar geme­nii sunt rodul unui incest. De rusine, geme­nii intra pe unde au iesit deci Khalya devine iar gravida. Toti trei pleaca in cautarea unui tata de con­juctura si il gasesc in per­soana unui traficant de ceai de musetel, pe numele sau Jaban Ran. Geme­nii se nasc din nou dar tatal de con­junctura ii ucide si pleaca in Ame­rica impre­una cu o plapu­mareasa de care era indragos­tit inca de pe vre­mea marii foa­mete, atunci cand a ucis, a taiat si a manacat un TARGOVET MUSTACIOS. The end.
Ora 22.30 – Tras­niti in NATO. Epi­so­dul 23500. Cel mai longeviv sit­com din isto­ria Universului!
Ora 23.00 – In gura ma-tii. Revista pre­sei.
Ora 24.00 – Late night show. Laura Andre­san si invita­tii sai. Asistenta per­ma­nenta: Mircea Sto­ian. Subiectul zilei: Cente­nar!!! Mama Zina Dumitrescu la 100 de ani si 100 de tentative de sinucidere!
Ora 1.00 – Dan Diaco­ne­scu Direct. Seri­a­lul Elodia.
Ora 3.00 – Noap­tea petrecare­ti­lor. Program liber de manele.


Asta asa, apropo de "Incotro?" si "Pana cand?"





Neata!