http://www.youtube.com/watch?v=GWDFJHP6MjQ
Intuneric si fum...
Tigara dupa tigara iti arde grumazul,
lacrima dupa lacrima iti spala obrazul....
Te opresti pentru o secunda si te intrebi de ce? si pentru ce?
Iti simti capul greu... plin de artificii ce explodeaza cu zecile pe secunda. Inima pompeaza cu putere ceva ce pare mai mult venin decat sange. Doare, arde....
Sunt si zile mai bune.
Sunt si zile bune cand gandul ti-e impacat cu ceea ce este, ce a fost si ce nu va mai fi niciodata, caci ceea ce-a fost spart, spart ramane, oricat de mult lipici ai incerca sa pui...
Sa luam ce-a fost bun si frumos nu-i asa? Pacat ca exact ce-a fost bun si frumos doare mai tare ca orice rana.
Cand o sa te inveti?
Vreodata?
Vorbele sunt de prisos, sfaturile sunt de prisos, mangaierile celor din jur par reci si inutile.
Orice prezenta te impinge spre dorinta de singuratate. Singuratatea aceea amara in care poti sa lasi la o parte masca si poti plange in voie....in care le poti trai si retrai pe toate...
Vezi, stii, ce-a fost bine, ce-a fost rau, ce-ar fi trebuit facut si cum...si cand. O intrebare isi gaseste zeci de raspunsuri si simti ca o iei razna, simti ca vrei sa urli.... O ora, doua, trei....
Apoi....
Mai aprinzi o tigara, iti stergi ochii si-ti spui.... "Maine va fi mai bine. Maine voi avea mai multa putere."
Incet incet toate trec.... Incet incet toata amaraciunea pe o care o gusti acum nu va deveni nimic altceva decat o dulce nostalgie, care in loc de lacrimi va presara un zambet, macar, in coltul gurii.
http://www.youtube.com/watch?v=pTVFGnb0PcQ
Intuneric si fum...
Tigara dupa tigara iti arde grumazul,
lacrima dupa lacrima iti spala obrazul....
Te opresti pentru o secunda si te intrebi de ce? si pentru ce?
Iti simti capul greu... plin de artificii ce explodeaza cu zecile pe secunda. Inima pompeaza cu putere ceva ce pare mai mult venin decat sange. Doare, arde....
Sunt si zile mai bune.
Sunt si zile bune cand gandul ti-e impacat cu ceea ce este, ce a fost si ce nu va mai fi niciodata, caci ceea ce-a fost spart, spart ramane, oricat de mult lipici ai incerca sa pui...
Sa luam ce-a fost bun si frumos nu-i asa? Pacat ca exact ce-a fost bun si frumos doare mai tare ca orice rana.
Cand o sa te inveti?
Vreodata?
Vorbele sunt de prisos, sfaturile sunt de prisos, mangaierile celor din jur par reci si inutile.
Orice prezenta te impinge spre dorinta de singuratate. Singuratatea aceea amara in care poti sa lasi la o parte masca si poti plange in voie....in care le poti trai si retrai pe toate...
Vezi, stii, ce-a fost bine, ce-a fost rau, ce-ar fi trebuit facut si cum...si cand. O intrebare isi gaseste zeci de raspunsuri si simti ca o iei razna, simti ca vrei sa urli.... O ora, doua, trei....
Apoi....
Mai aprinzi o tigara, iti stergi ochii si-ti spui.... "Maine va fi mai bine. Maine voi avea mai multa putere."
Incet incet toate trec.... Incet incet toata amaraciunea pe o care o gusti acum nu va deveni nimic altceva decat o dulce nostalgie, care in loc de lacrimi va presara un zambet, macar, in coltul gurii.
http://www.youtube.com/watch?v=pTVFGnb0PcQ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu