duminică, 30 mai 2010
Sfarsit de mai...
Duminica seara... Ascult Mariza plimbandu-ma obosita de toate, nestiind incotro... Ma uit spre cer si-mi vine sa urlu, sa plang... Cate dezamagiri poate suporta un om? Cat de mult poate sa-si duca sufletul sfasiat si-n cate bucati?
Ma plimb... ma doare tot. Ma doare tot corpul... talpile parca-mi sunt rani vii... Incerc sa privesc lumea dar parca nu pot. Parca orice privire e un portal catre sufletul meu. Parca fiecare ar putea citi ce scrie acolo... Si parca nu vreau. Cel putin nu acum. Nu vreau decat sa ma plimb, sa incerc sa uit ca doare si sa fac si urmatorul pas...
Cum poti uita? Cum poti sterge durerea?
Cred ca as avea nevoie de o lobotomie!
Pana la asta, insa.... terapia prin muzica pare mai palpabila....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
....a existat un an: 480 i.Hr.; a existat un om:Leonidas...un om care in acele zile nu avea absolut niciun motiv sa fie increzator. Si totusi, a facut-o!...a crezut in el si in cei din jurul lui, in prietenii si camarazii lui devotati..adica in cei foarte putini...si de atunci, de peste 2000 de ani, numele lui si al celor 300 de credinciosi ai sai dainuie peste vremuri si oameni...cu sufletul tzandari, cu inima praf, cu gandurile vraiste, tebuie sa ne urcam muntele. E muntele nostru si nu il lasam prada nimanui...muntele asta are un nume: VIATA NOASTRA!!!...un intelept a zis demult "dupa ce ai ajuns in varf, continua sa urci!"...e un munte uneori scufundat intr-un ocean minunat sau intr-o mare intunecata si furtunoasa....dar e al nostru si il vom urca...vorba Laurei Stoica, in minunatul cantec "Nici o stea" : "sa nu crezi tot ce spun ei, viata iti da chiar tot ce vrei, daca stii si cat sa si iei"....char nu conteaza "cei multi" care te saruta atunci cand ii poti scoate din cacao....conteaza "cei putzini", care tac si stau in umbra dar pe care ii simtzi ca te apuca de bratze si te ridica atunci cand genunchii iti cedeaza..cei putini si tacuti...cei "300". Nu vorbesc, doar fac. Restul e poezie. Dar ei nu sunt poeti. Ei sunt mai din topor, mai simpli, mai putini sofisticati...sunt luptatori.NEVER SURRENDER, NEVER RETREAT !!!...Si asa cum Leonidas a fost increzator, intr-un moment in care avea toate motivele din lume sa fie disperat, fi increzatoare..."Cel mai potrivit moment pentru a fi increzator este acela in care nu ai absolut nici un motiv pentru a o face." (Matt Doyle)....TODAY NO SPARTAN DIES!
RăspundețiȘtergereKroco, inca o data iti multumesc pentru randurile si gandurile frumoase. :)
RăspundețiȘtergere