luni, 12 aprilie 2010
Changes...
Mi-am propus de atat de multe ori sa incerc schimbarea. De cele mai multe ori chiar am reusit. Ceea ce nu-mi iese mai niciodata e partea aia cu "Fii mai detasata!". Sincer pe zi ce trece constat ca a te implica pana la ultimul fir de par, in lucrurile pe care le faci nu va atrage decat invidia celorlalti si din ce in ce mai multa responsabilitate. Cand ceva nu va merge, vei fi tras la raspundere, indiferent de situatie. Fiind vazut un angajat responsabil ti se vor da tot mai multe sarcini. Desi vei munci din ce in ce mai mult decat ceilalti, nu va conta prea mult. Nimeni nu-ti va ridica statuie, dar, in acelasi timp, tu vei da toate raspunsurile chiar si atunci cand nu e treaba ta!
WHAT THE FUCK???
Chiar daca ceilalti gresesc sau uita mai mult decat tine, tie ti se va face observatie mereu... In capul tau se vor sparge toti nervii adunati din cauza incompetentei altora, indiferent de situatie!
Si atunci nu e oare mai bine sa faci mai putin decat poti? Sa treci neobservat cu tot cu greselile tale?
Ei bine... Unii vor spune ca DA! E mai usor sa nu ai prea multe batai de cap, NU?
Asta este mentalitatea romanului, care se raspandeste ca ciuma! Cu cat mai putina responsabilitate cu atat mai bine!
Poate ca aceasta mentalitate si acest egoism teribil, ne-a adus unde suntem, in pragul disperarii! Deci, ne cam meritam soarta!
Oricat de mult as incerca nu pot trece de partea cealalta. Detasarea nu e punctul meu forte, si nu m-ar putea caracteriza niciodata. Da! Ma implic si DA! inevitabil sufar.... Dar am satisfactia ca ceea ce fac e bine facut! Asta este cartea mea de vizita!
Asa ca oricat de mult as incerca voi ramane alaturi de acei foarte putini care considera ca responsabilitatea ne defineste si ne maturizeaza!
GLADIATORS!, I SALUTE YOU!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
de acord cu tine; deci, emigreaza
RăspundețiȘtergerek
Aaaaaah bine ai venit in club, scumpa mea! Gladiatoareo, te salut pfai! :D
RăspundețiȘtergere...detasarea e buna de foarte multe ori....dar implicarea si asumarea unor riscuri - in special de a nu fi inteles, de a nu fi perceput asa cum trebuie, de a fi invidiat, de a te expune tendintei celor din jur de ati tot pune incarcari in spinare pana la limita de rupere, de a deveni paratraznetul furiosilor sau frustratilor - presupune curaj, o supradoza de "nebunie" senina, de asumare a propriei dezvoltari.... e drept, majoritatea celor din jur - pentru simplul fapt ca ei stau pe loc sau o iau la vale - nu vad chiar cu ochi buni un om care lucreaza cu el insusi, care se lupta zinic "sa creasca", sa se dezvolte, sa faca ceva cu viatza lui...apar faulturi, lovituri sub centura, piedici puse elegant, "frana de mana" trasa mai mult sau mai putzin discret, cateva "gantere in rucsacul alpinistului", toate astea exact in momentele in care "nefericitul indraznet" se afla la ananghie..."hai, ca poate crapa acum, poate cade in prapastie!"....de "binevoitori" nimeni nu duce lipsa...acestia te aplauda si te pupa prin cele mai nastrushnice locatii ale corpului tau atunci cand au nevoie de tine si esti "pe val" si iti dau cu vasla in cap atunci cand te prinde un curent nefavorabil pentru ca "ai trecut de geamandura", pentru ca esti altfel...un dicton vechi spune: "Decat un aliat prost, mai bine un dushman intzelept!"...Dar asta-i viatza celor care cad si se ridica mereu: de fiecare data cand se vor ridica, furia, rautatea si piedicile celor invidiosi vor fi tot mai inversunate...Si tocmai asta mi se pare cel mai bun motiv de a continua sa fi tu insuti, sa fi in continuare nebun...Nu sufar de nebunie; ma bucur de ea in fiecare clipa....deci, keep going! You will never walk alone!...Nebunia asta l-a dus pe necioplitul de Neanderthal pe Luna si in maruntaiele atomului....trebuie doar sa inveti sa vezi partea amuzanta a lucrurilor (va urma)
RăspundețiȘtergereGIVE THEM NOTHING, BUT TAKE FROM THEM EVERYTHING!...
NO PRISONEERS, NO MERCY!...
NEVER SURRENDER, NEVER RETREAT !...
...T H I S I S S P A R T A A A A !!!