" I hate mondays!".... Garfield :)

Dupa un week-end plin de evenimente si putine ore dormite, imi propusesem pentru ziua de azi, doar mult somn si leneveala cu muzica in surdine. Am incercat insa nu prea am reusit, nu sunt eu tocmai persoana care sa stea locului prea mult timp. Ma deprima. Dupa prima cafea, creierasul a inceput sa functioneze aproape de parametrii normali. Dupa putina ordine in camera, stomac si ganduri... au inceput ideile sa se loveasca una de alta, ca intr-un carusel scapat de sub control. Asa ca am decis sa las muzica sa ma inspire... Ascultand... am inceput sa ma intreb "cat de capabili mai suntem noi sa iubim si sa ne lasam iubiti?"... iar acum, un mare amalgam de alte idei, raspunsuri si intrebari retorice, ma scurt-circuiteaza... Pam pam!

E greu sa sustragi doar ceea ce crezi ca merita dintr-un haos de ganduri, dar acum mi-e si mai greu sa la asez intr-o ordine, in care ar putea avea un sens si pentru altcineva... :)

Voi reveni... Pana atunci...