E urat afara, e decembrie si ploua. Desi e totusi destul de cald, nimic nu pare normal. Totul e pe dos. Lumea e pe dos. Sentimentele si spiritul sarbatorilor parca a disparut cu desavarsire. Si iar imi aduc aminte de copilarie... Ce bine era cand eram copii...
De ce oare nu mai suntem capabili sa simtim aceiasi fiori, aceeasi nerabdare.... Ne bucuram stiind ca oricat de "rai" am fi fost, mosul tot avea sa vina. Sa ne aduca mult doritele cadouri si dulciuri, in seara de Ajun, sub bradul pe care il impodobeam impreuna cu familia. Apoi ieseam la joaca nerabdatori sa ne laudam si sa ne comparam cadourile primite...
Nu am chef de nimic. E urat afara, e decembrie si ploua. Atat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si eu am multe amintiri frumoase din copilarie, atunci chiar simteam ca e Craciunul..
RăspundețiȘtergereCine nu are? :)
RăspundețiȘtergerebuna, in primul rand vreau sa te felicit pt toate aceste randuri peste care am trecut cu privirea si care le-am citit l-a inceput din curiozitate si apoi cu mare interes pt ca ai mare dreptate in tot ceea ce scrii,ciudat e ca ma regasesc si eu printre el si cred,ca toti "ciudatii" se regasesc. te-am cunoscut intamplator mi-am format o parere, am citit aceste randuri, alta parere , hmm iar acum inteleg multe lucruri si vreau sa iti spun un singur lucru, bravo si o mare rugaminte SA NU TE SCHIMBI NICIODATA
RăspundețiȘtergereP.S.:astept cu nerabdare si mai multe "foi albe cu mazgalituri negre".
TAKE CARE
Iti multumesc. Sper sa raman la inaltimea asteptata :)
RăspundețiȘtergere