Ralucelu....

Pritena draga....
Nu stiu cum sa-mi gasesc cuvintele desi stiu ca orice as spune nu compenseaza cu dezamagirea... Imi pare rau,as fi vrut sa fiu acolo. Sa fiu cu tine macar o zi. Amandoua am fi avut nevoie de asta. Nici nu-ti poti imagina cat de mare mi-a fost bucuria cand s-a anuntat prilejul de a veni pana la tine, si cat de oarba mi-a fost furia samabata seara cand am auzit ca totul a fost un vis frumos dus pe apa Sambetii...
Asa sunt oamenii, vor totul fara sa ofere nimic. Baietii ar fi cantat, noi ne-am fi povestit, dar unii nu inteleg faptul ca artistii inseamna ceva! Ca nu sunt niste boschetari veniti sa cerseasca. Canta, iar pentru asta,... e nevoie de multe. Talent, munca, sacrificii uneori imense... Cu totii ar trebui sa-i respectam si sa-i apreciem mai mult!

Cand oare iti voi simti imbratisarea blanda si cand ma voi bucura de dialogurile interminabile despre lucrurile care conteaza?... Mi-e dor!