Copii batrani...

Va spuneam ceva mai demult ca lucrez ca barman. Club studentesc pe meleaguri bucurestene si sunt inconjurata de acesti "copii batrani". Ii numesc astfel, pentru ca desi sunt inca doar adolescenti se chinuie din rasputeri sa fie mult mai batrani. Habar nu au ce frumoasa e viata si cu siguranta habar nu au ce pierd. Maine-poimaine, vor realiza ca si-au irosit tineretea total aiurea si o vor dori inapoi... Pacat! Mare pacat!
Mi-aduc aminte cu mare placere de perioada liceului, de zilele de scoala chiulite si petrecute prin librarii, biblioteci, baruri, ceainarii si cafenele... Ceainaria din Dorobanti unde mergeam cu Sharon si Raluca, "trio-ul de soc", unde scriam poeme si poezioare pana se lasa seara sau sunau parintii dupa noi. Jucam darts in Dubliner in timp ce ne indopam cu divinele Irish pies si nu ne mai venea sa ne despartim. Subiectele de dialoguri nu se terminau niciodata... Ne plangeam iubirile adolescentine si ne declaram prietenia vesnica. Ne mascam si ne costumam, ne pictam fetele cu o placere deosebita, ori de cate ori se ivea ocazia, Halloween, St. Patrick's Day... Ne barfeam colegii si iubiti si ne dadeam sfaturi de viata. Viata fiecareia era a noastra. Nu scapa nimic. Nici un zambet, nici o lacrima. Ne ascundeam de parinti si fugeam de acasa cu iubitii la mare, la munte... nu conta!
Ce s-a intamplat cu noi? Ne promiteam marea cu sarea, spuneam mereu ca nimeni si nimic n-o sa ne desparta. Ne planuiam viitorul si batranetile... Si la 80 de ani ne vedeam impreuna in vreun bar, cu toiagurile in mana povestiund si amintindu-ne de cea mai dulce perioada a vietilor noastre. povestind de nepoti si copii...
Fiecare am greisit. Fiecare am ales calea nu tocmai cea convenabila, fiecare a fost putin egoista... Am mintit, am judecat si am incercat sa stapanim ceea ce nu aveam dreptul... Ne-am pierdut pe parcursul nebuniei asteia de-i spunem viata.
Eu am plecat neascultandu-va! Voi ati judecat in urma mea, insa fara argumente... As vrea timpul inapoi. Dar degeaba-mi pare rau acum, daca atunci nu am putut spune cat va iubesc. Dar asa suntem noi facuti, realizam ce am avut numai dupa ce nu mai avem...
Orice ar fi putut fi, orice a fost... imi amintesc cu drag de voi, de noi, de clipele acelea. Regret ca nu am fost mai mult decat ar fi trebuit! Un lucru e cert, de la voi incoace mult prea greu isi fac loc femeile in viata mea. Nimeni, oricat de mult ar incerca, nu va poate inlocui...

Still love you, girls!



Sabra
Shazz
Shrew