Mamma Mia!

Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul asta, insa mie mi s-a parut exceptional, din multe motive... Vi-l recomand cu toata caldura!
Lasand la o parte filmul si muzica, lasand-o deoparte chiar si Maryl Streep; a fost atat de special pentru ca l-am vazut impreuna cu mama. Iar la scenele astea amandoua lacrimam fara a intelege exact de ce.
A fost unul din acele momente pe care nu le-as da, nu le-as schimba nici in saracie lucie, pentru toti banii din lume. Un moment de o intensitate fantastica, unic. Un dialog fara cuvinte. Ceva de neuitat. De fiecare data cand am revazut filmul am avut aceeasi imagine : eu in bratele mamei, tolanita cu capul in poala ei si iubitul de-alaturi. Nu-mi mai trebuia nimic altceva. Lumea mea, viata mea intreaga in acele minute...
De fiecare data cand aud piesa asta, un zambet de copil tamp si o privire de vitel cu ochii mari si umezi se instaleaza pe chipul meu... Aceleasi imagini, aceeasi caldura, protectie!
Cati dintre voi traiti astfel de momente cu parintii vostri, cei care-i aveti? Cati mai acordati atentie acestor minute magice, acestei calduri sufletesti ce te incarca cu energie pentru o saptamana intreaga? Cand ati spus ultima oara parintilor vostrii ca ii iubiti? Sau ati facut-o vreodata? Aici incepe totul...
Puneti mana pe telefon sau mergeti intr-o vizita fara scop si spuneti-le ce simtiti. Fiti sinceri! Fiti adevarati! Nici noi nu nastem cu manuale de intrebuintare, e normal si firesc sa gresim. Insa, nimeni si nimic pe lumea asta n-o sa va poata oferi caldura si iubirea lor, oricat ati cauta. Si lor, la fel ca si noua ne place sa ni se spuna: "Te iubesc!".
E greu sa fii sincer. Sa spui ce te doare, ce simti... E greu sa-ti asumi aceasta responsabilitate, sa renunti la fals si comoditate si sa fii TU in fata lor, in fata ta. Dar daca nu o faci acum, s-ar putea sa te trezesti atat de tarziu incat sa regreti...



Am mai spus-o si o repet : nu regret nimic din cele intamplate. Nu am timp de regrete. Timpul e prea scurt! Din fiecare pas facut am invatat cate ceva. Chiar si dorul, distanta, sarutarile si imbratisarile ratate au avut rostul lor. Si eu am avut greselile mele si voi pe ale voastre, si cu singuranta vor mai fi si altele, dar tot ce conteaza e sa invatam sa trecem peste ele. Sa mergem mai departe, sa uitam, sa iertam si sa iubim...