Frig afara... frig inauntru... frig in jur... Raceala din toate partile! S-au epuizat subiectele? Motivele de politeturi?.... Lume trista peste tot in jur. Lume suparata. Fiecare cu problemele si vietile lor. Fiecare in cerculetul lui inscris in jurul sau. Parc-as fi intr-un film SF. O mare de oameni ce misuna incolo si-ncoace intr-un soi de capsule individuale in care-si consuma propria viata, fara a interactiona unul cu celalalt. Fara a trada vreun zambet...
Sunt convinsa ca toti avem probleme, unii mai mari, altii mai mici, fiecare cu greutatile lui, dar sunt la fel de convinsa ca in spatele grijilor si necazurilor, in spatele acestor statuete umblatoare se mai ascunde si cate un zambet si cate un motiv de bucurie, de evadare. Acel motiv care ne ajuta pe fiecare din noi sa facem urmatorul pas.
Din pacate cu totii sunt prea preocupati de aceasta imagine intacta, perfecta, incat uita sa impartaseasca zambetul acela ascuns din coltul buzelor, care poate face lumea mai buna. Starea de spirit se transmite!
Am castile in urechi si zambesc fara vreun motiv anume. Ma indrept spre servici, e dimineata devreme...e frig si aglomeratie. Metroul circula cam greoi si geanta imi pare putin mai grea. Ascult muzica, incerc sa-mi amintesc clipe frumoase, incerc sa indepartez grija si problemele, grimasele. Lumea ma priveste ciudat. O simt. Inteapa. Chiar nu imi pasa. Si eu le am pe ale mele dar asta nu inseamna ca trebuie sa-mi consume toata energia. Au fost si vremuri mai grele si tot le-am depasit! Cu totii facem acelasi lucru, dar sta in puterea noastra sa alegem cum le depasim.
Dimineata devreme. Metroul plin. Mi-e somn. Studiez chipurile oamenilor. Din playlist porneste piesa asta. Imi fura multe zambete si ma binedispune. Momente placute, zambete de pe scena din spatele congas-urilor.... defileaza in fata ochilor mei aproape inchisi... Ma scutur! Nu trebuie sa adorm!
"...te quiero a ti a ti...."
In sfarsit un zambet!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...citate celebre: ZAMBETUL NU COSTA NIMIC DAR ADUCE ATAT DE MULTA BUCURIE....RASUL E CA STERGATORUL DE PARBRIZ; NU OPRESTE PLOAIA DAR ITI PERMITE SA ITI VEZI DE DRUM...zambetul, in mod paradoxal, chiar daca nu costa nimic a devenit extrem de scump si de rar...mai degraba gasesti o bancnota de 100 de Euro pe strada decat un zambet pe fatza unui strain care iti intalneste privirea...si ca tot veni vorba de straini, azi am intalnit o straina,o necunoscuta,o batranica...tocmai azi,in ziua in care,dupa ceva mai bine de un an,am intrat intr-o biserica,dupa ce s-a terminat slujba de Duminica,sa ma rog pentru ai mei,mortzi si vii, si sa aprind niste lumanari...dupa asta,ma grabeam sa ajung in Gara de Nord sa apuc pe ultimele 45 de minute sa imi pun biletul la Loto 6/49; cand m-am oprit la semafor,langa mine o batranica ce astepta se pare de ceva vreme,zice "Astia te calca,maica,parca a innebunit lumea"..." Las ca trecem impreuna,maicutza! Nu te calca nicio masina daca esti cu mine!" ii zic...Ii iau sarsanalele in maini,ma ia de brat,si in pasul ei molatec ne indreptam spre Gara de Nord...timpul trecea si sansele mele sa imi pun beletu' in timp util scadeau vertiginos...brusc m-a cuprins o liniste si o pace greu de explicat "Daca va vrea EL,Zamolxes,imi voi pune biletul,daca nu,asta e"...am dus-o a casa de bilete,m-am dus sa imi pun beletu' la loterie,m-am intors si am condus-o la sala de asteptare si i-am promis ca ma intorc intr-o ora sa o urc in tren...nu mai contenea cu multumiri (imi spusese ca tocmai iesise de la Spitalul Fundeni de la un control; a fost operata la inima cu multi ani in urma;a avut un sot betiv care o batea;acum se intorcea acasa la Targoviste si urma sa o astepte fiica ei la gara in Targoviste cu masina;ca Domnul Isus si cu Sf. Gheorghe m-au scos in calea ei si cand i-am spus ca ma cheama si Gheorghe,s-a oprit si si-a facut trei cruci,s-a luminat la fatza si a inceput sa zambeasca)..a inceput sa zambeasca... o femeie trecuta de 60 de ani,singura,necajita,bolnava si pornita la drum...de una singura....o metamorfoza cumplita prin schimbarea radicala de directie...de la un chip de femeie imbatranit inainte de vreme,trist,impovarat,intunecat,fara sperantza...la un chip luminos,zambitor,vesel,cu ridurile instantaneu atenuate ( crema de fatza cu coenzima Q10?...rahat!....zambitzi,va rog!),un chip care isi recapatase sperantza ca omenia nu a murit definitiv...ar fi placut sa castig la Loto...dar deja mi-am primit MARELE PREMIU!...chipul acelei femei in varsta,dupa ce am urcat-o in tren,face toti banii din lume....si costa atat de putin...cateva secunde sau minute din viatza noastra ( pe care oricum le irosim prin cluburi sau in fatza calculatorului aiurea),ne costa un pic de atentie la ce se intampla in jur si un dram de bunavointza....nu asteptati sa fiti rasplatiti...rasplata vine singura candva...nu va ganditi ca alti n-o fac....JUST DO IT !....zambiti si acordati atentie oamenilor...unii va vor lovi,altii va vor scuipa...iar altii va vor da cea mai frumoasa rasplata: UN CHIP LUMINAT DE ZAMBET SI RECUNOSTIINTZA!..."Va trimit printre oameni ca pe miei printre lupi" (Isus Hristos)...Never surrender, never retreat!
RăspundețiȘtergere